Mitul că grecii sunt leneşi şi nemţii muncitori

A intrat deja în folclor faptul că grecii ar fi un popor puturos, cu oameni care se scoală târziu şi pierd vremea pe la terase, sau se prăjesc toată ziua la soare. Asta cu atât mai mult de când povestea cu falimentul Greciei şi cu salvarea ei de către Uniunea Europeană.

Iată însă că după datele făcute publice de organizaţia OECD, care grupează economiile de piaţă cele mai dezvoltate din ţările democratice, pentru anul 2010, grecii ar avea mai multe ore lucrate decât alte ţări considerate mai harnice şi mai avansate economic, precum Germania, SUA, Canada sau Norvegia. Astfel, în timp de grecii au 869 de ore lucrate pe cap de locuitor, americanii au 797, iar nemţii doar 707 de ore lucrate pe cap de locuitor!

Accentuarea problemei crizei din Grecia şi intrarea acestui stat membru UE în incapacitate de plată, a dus la reaparitia propagandei „de dreapta” cu bogaţii care sunt harnici şi săracii care sunt săraci pentru că sunt puturoşi.

Clişeul, rulat de dimineaţă până seara pe la televiziuni, răspândit pe Internet şi preluat de mulţi naivi ca adevăr absolut este acela că grecii şi popoarele mai sărace din Europa sunt, prin specificul lor cultural, mai leneşi şi mai indisciplnaţi şi de aceea consumă mai mult decât produc, acumulând mari datorii. Asta în contrast cu nemţii şi alte popoare din ţări cu economii dezvoltate, care sunt harnici, conştiincioşi, organizaţi şi mai inteligenţi şi astfel produc mai mult şi îşi plătesc la timp datoriile.
Evident este vorba de un stereotip cultural şi o propagandă întreţinută cu scopul de a menţine statele mai puţin dezvoltate din UE la stadiul de colonii sărace şi ţări „de mâna a doua”. Cu siguranţă, dacă veţi căuta oameni leneşi şi indisciplinaţi, veţi găsi probabil şi în Germania la fel de mulţi ca în Grecia, România sau alte state, pentru că nu de hărnicia sau lenea oamenilor depinde prea mult dezvoltarea economiei capitaliste.

Motivele pentru care unele ţări sunt mai bogate şi mai dezvoltate economic decât altele ţin de cu totul alt gen de factori. Este vorba în principal de două lucruri: gradul de industrializare/tehnologizare şi capitalul de care dispune ţara respectivă pentru investiţii. Grecia are o economie destul de slab industrializată, fiind bazată mai mult pe turism, servicii, şi producţie alimentară, în timp ce Germania are o industrie mult mai bine dezvoltată, bazată pe tehnologii de vârf şi cercetare, la care se mai adaugă şi un sistem bancar propriu destul de puternic.

Dar cum se face că Germania este liderul economic al Europei, în timp ce alte state se adâncesc în sărăcie şi datorii?

Spre deosebire de alte state membre UE, Germania a beneficiat, după Al Doilea Război Mondial, de o masivă infuzie de capital şi tehnologie din partea Statelor Unite, prin aşa-numitul Plan Marshall. Americanii aveau nevoie de un stat vasal puternic în Europa prin intermediul căruia să controleze economia bătrânului continent. Aşadar, deşi era puternic sărăcită de război şi nu deţinuse colonii, la fel ca alte state, care să-i permită să adune bogăţii, deci să-şi formeze un capital puternic, Germania a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă în plan industrial şi tehnologic, iar prin capitalul primit de la americani a putut să îşi dezvolte schimburile economice internaţionale, investiţiile şi cercetarea în domenii de vârf.

De aceea par nemţii mai harnici, mai eficienţi şi mai organizaţi, nu pentru că sunt genetic diferiţi de alte popoare, ci pentru că au o economie bazată pe tehnologii de vârf, care le permite să aibă o productivitate mult mai mare decât alte ţări, adică să producă mai mult, de calitate superioară şi cu mai puţin efort, spre deosebire de alte ţări, în care poate oamenii muncesc mai multe ore şi în condiţii mai grele, dar în care economia este bazată mai mult pe agricultură, export de materii prime şi muncă manuală, decât pe automatizare, tehnologii avansate şi produse înalt prelucrate.