Dezintegrarea pozitivă

Teoria lui Dabrowski a dezintegrarii pozitive este rezultatul unor cercetări sociologice, statistice şi psihologice coroborate cu studiul budismului. Iată un cercetător care abordează tema cercetată dintr-o perspectivă care nu mai dă deoparte sau nu neagă prezenţa sufletului sau a spiritului. În principiu, aşa cum "toate drumurile duc la Roma" şi teoria lui Dabrowski ne indică un proces evolutiv inerent implicând ego-ul şi conştienţa dar abordate şi adaptate conform observaţiilor psiho-sociale. Este dacă vreţi suportul logic, raţional de care are mereu nevoie mintea ordonată pentru a accepta o teorie. Dacă iluminaţii vremii gen Eckhart Tolle, Mooji, Krishnamurti se bazează în explicaţiile lor pe o parte mai mult intuitivă care se bazează în proproţie covârşitoare pe ceea ce subiectul trăieşte şi simte prin experienţă proprie, iată că Dabrowski reuşeşte să ne indice aceleaşi lucruri dintr-o perspectivă ştiinţifică bazată pe măsurător şi observaţii socio-psihologice. 

În esenţă Dezintegrarea pozitivă se referă la destrămarea structurilor psihologice existente şi crearea unora noi în urma unor evenimente traumatizante.  Dabrowski defineşte practic acest concept şi îl împarte în cinci trepte de dezvoltare. Exact aceste trepte mi-au atras atenţia, pentru că mi-au deschis noi canale de înţelegere şi mi-au răspuns unor întrebări personale mai vechi. O să redau aici cele 5 trepte ale dezintegrării pozitive după care o să fac puţină disecţie personală.

Cele cinci stagii ale dezintegrarii pozitive

1. In primul stagiu (cel mai stabil si procentual cel mai reprezentativ pe populatia umana), omul este altruist cu el insusi si egoist fata de tot ce il inconjoara. In acest caz abilitatile personale se dezvolta in primul rand pe protejarea propriilor interese si plasarea pe o pozitie cat mai favorabila in gestionarea si consumul de resurse cat si in plasarea in ierarhia sociala pe pozitiile cele mai favorabile. In acest stagiu omul se iubeste doar pe sine si toate abilitatile pe care le formeaza sunt destinate intaririi pozitiei proprii. De aici omul poate involua prin dezintegrare negativa catre bestialitate, sau in cazuri statistic extrem de rare poate evolua catre dezintegrare pozitiva catre stagiul al doilea.

2. In al doilea stagiu de dezintegrare a personalitatii, omul este altruist cu familia si egoist in rest cu ce nu apartine familiei. Procentual grupul de oameni apartinand tuturor celorlalte stagii de dezintegrare pozitiva este mult mai mic decat cel apartinand primului stagiu. Stagiul al doilea nu are stabilitatea primului stagiu, existand permanent riscul involutiei catre stagiul intai sau al evolutiei catre stagiul imediat urmator. In stagiul al doilea omul este capabil sa dezvolte abilitati emotionale catre propria familie si abilitati tehnologice sau analitice in directia exploatarii mediului social sau natural in beneficiul familiei.

3. In stagiul al treilea de dezintegrare pozitiva, omul este altruist cu grupul social din care face parte si egoist in rest. Poate deveni lider de grup, care este o expresie a familiei largite, este respectat si urmat de catre membrii grupului, isi asuma responsabilitati vis-a-vis demembrii grupului, mergand deseori pana la uitarea intereselor proprii sau uneori ale familiei, in favoarea intereselor grupului. In acest stagiu omul dezvolta abilitati de lider, de comunicare, de empatizare cu problemele altora, de coordonare si management a activitatilor grupului. Este, de asemenea, un stagiu instabil ca si stagiile doi si trei, existand permanent tendinta de involutie pe un stagiu inferior sau de evolutie pe stagiul urmator.

4. In stagiul al patrulea omul este altruist cu aria sa de incredere culturala si egoist in rest. Este capabil sa dezvolte trasaturile specifice culturii proprii si sa lupte pentru a le promova in fata altor culturi. Abilitatile pe care le dezvolta sunt artistice, sociale, organizatorice, uneori stiintifice. In acest stagiu, omul este foarte implicat in stabilitatea culturala, in echilibrul social, in dezvoltarea economica, chiar cu pretul unei lupte cu sistemul social care are dezechilibre interne.

5. Stagiul cinci este stagiul valorilor pozitive absolute. In acest stagiu oamenii au sisteme valorice foarte inalte fiind altruisti cu societatea tinand de gestionarea unor resurse psiho-sociale infinite. Indivizii de aici nu mai au nici o urma de materialism, ci prezinta dezvoltari spirituale si proiectii catre viitor, fiind capabili sa-si dedice viata rezolvarii unei probleme potentiale ce nu au aparut inca. Este un stadiu total stabil in care nimic nu-l mai poate destabiliza pe individ. Este stadiul celor care au murit in temnitele comuniste refuzand sa faca parte din acel sistem. Este stagiul lui Coposu, Gafencu, Steinhardt, Ion Gavrila Ogoranu, etc. Aici incadram acele persoane care nu ezita sa faca sacrificiul suprem pentru promovarea valorilor pozitive absolute ale umanitatii. Cat de trist este ca cei mai multi nici macar nu inteleg sacrificiul acestor (super)oameni, neintelegand cum de au acceptat atatea chinuri cand cu o simpla semnatura pe o hartie a securitatii isi asigurau o viata „normala”.

Analize:

Aceste stagii după cum spuneam sunt rezultatul unor măsurători statistice din domeniul socio-psihologic. Nivelul de reprezentare pe glob în momentul de faţă fiind de 85% în primul stagiu, cu scădere exponenţială de la un stagiu la altul, ajungănd la o sumă mică de indivizi care se află în stadiul 5. Ceea ce m-a atras din start la această teorie a fost că oferă câteva observaţii care se manifestă ca relaţie între stadii care pot duce la concluzii interesante. De exemplu persoanele aflate în stadiile superioare se orientează din ce în ce mai mult spre urmărirea intereselor comune, abstracte, fără rezultat personal. Cei din nivelele inferioare urăsc şi chiar înlâturâ pe cei din nivele superiare, urmare a tendinţelor egocentrice, ceea ce dă naştere acestui sistem care are un cadru general, colectiv de nivel unu. Odată pentru că 85% din populaţie se află în acest stadiu, şi pentru că sistemul aflat în acest stadiu blochează dezvoltarea celorlalte stadii privindu-le ca pe un pericol. In plus cei aflaţi pe nivelul unu, de exemplu, nu au problemele celor aflaţi pe nivelul doi. Deci pentru ei acele probleme nu există pur şi simplu, de asta şi incapacitatea de a le rezolva, sau de a ralia la anumite idei. Aceste stadii au fiecare câte o caracteristică de bază cantitativă, calitativă, comparativă, normativă.

Nivelul unu se află sub spectrul cantitativ, "plasarea pe o pozitie cat mai favorabila in gestionarea si consumul de resurse cat si in plasarea in ierarhia sociala pe pozitiile cele mai favorabile". Totul se îndreaptă spre cantitate. Pentru o persoană aflată în acest stagiu problema calităţii nu se pune. Este în afara percepţiilor sale. Vă daţi seama ce înseamnă asta transpusă peste situaţia curentă? Cei din stradă speră coagularea oamenilor de la televizor sub un ţel comun, doar că acest ţel nu poate fi perceput de 85% din populaţie aflată în primul stagiu al dezintegrării pozitive. Asta înseamnă că acele persoane pot fi cel mult manipulate ca să ralieze aceluiaşi scop, pentru că ele pur şi simplu nu au capacitatea de a percepe problema de mediu, poluare, viitor; toate fiind concepte care ies din sfera preocupărilor lor egotice.

Evoluţia la nivel de grup poate avea loc conform teoriei lui Dabrowski, prin suferinţă sau prin desfăşurarea unor evenimente dramatice care forţează destrămarea vechilor tipare preluate din educaţie şi asumarea altora noi prin fenomenul de dezintegrare-reintegrare. Aceste evenimente dramatice se pare că tocmai sunt în plina desfăşurare atat la noi în ţară cat sip e glob.

Deasemenea ceea ce este interesant în teoria lui Dabrowski este că dezvoltarea copiilor urmează un asemenea sistem dar în miniatură. Micile drame ale copilăriei care pentru un adult par "mici copilării" sunt de fapt nişte drame mari şi fac parte din procesul de dezintegrare pozitivă personal. Copii trec prin tot acest ciclu de mici dar când ajung să dea piept cu sistemele sociale - grădiniţă, şcoală, etc, care funcţionează strict sub spectru stagiului întâi vor ajunge să îşi reprime acele capacităţi pentru a se putea alinia sistemului. Astfel sistemul şi-a creat o unealtă proprie prin care îşi menţine existenţa în acest prim stagiu, mai ales din faptul că stagiile 2,3 şi 4 sunt instabile.

Iata deci un raspuns fara echivoc dat analizei situatiei social-umane, care demonstraza principiile de constructie ale societatii actuale cu toate problemele ei si care ne arata dureros de clar de ce majoritatea semenilor nostri prezinta o apatie si un dezinteres major catre problemele noastre colective.

Una peste alta mi se pare o teorie foarte bună, un nou unghi, o nouă viziune asupra aceleiaşi realităţi complexe care adaugă noi valenţe de înţelegere. Deasemenea, dupa cum spuneam la inceput, mi se pare o verigă foarte viabila si puternică între învâţâturile misticilor care necesită o puternică componentă de credinţă şi intuiţie şi teoriile raţionale, măsurabile, atât de necesare minţii logice, ca punct de sprijin fără de care aceasta nu poate funcţiona.