Se poate si Pasiune si Bani?

Sa incercam sa analizam la rece aceasta intrebare. 

In general, mai devreme sau mai tarziu, toti cei care si-au asigurat strictul necesar ajung sa se gandeasca sa faca si altceva decat sa alerge dupa bani, bineinteles daca nu s-au indobitocit de-a binelea cu traiul confortabil „occidental”. De obicei se incepe prin a te ocupa de suflet part-time, dar dupa o vreme in care ai gasit satisfactie alteranand stapanii, incepi sa vezi ca stapanii astia nu mai poti convietui si niciunul nu mai este dispus sa te imparta. Astfel ajungi sa nu te mai bucuri nici de bani si nici de pasiunea prin care incercai sa-ti mantuiesti sufletul. Pentru cei care au pasit pe drumul asta este clar ca nu se poate sluji la doi domni in acelsi timp si ca exista o lupta intre pasiune si viata comoda oferita de un venit bunicel.

Cam toate discutiile legate de idea de a-ti dedica viata unei pasiuni si de a trai de pe urma acestei pasiuni se rezuma la venitul minim de supravietuire intr-o societate. Cu cat costul vietii creste cu atat vom avea mai putini oameni care fac ceea ce-si doresc in viata, mai putini oameni fericiti si mult mai multi oameni neferciti care se amgesc pana la moarte ca isi pot ferici sufletul traind la nivelul simturilor, satisfacand orice nevoie sufleateasca tragand cu cardul.
Pe de alta parte pare evident ca in societatea de astazi viata devine din ce in ce mai scumpa. Acest lucru este abil realizat de cei care au praghiile financiare pentru ca cei mai multi sclavi se nasc in societatile in care standardele de trai sunt cat mai ridicate.

Intrebarea care se pune e urmatoarea : Pot supravietui traind cu un salariu part-time de 300-400 de lei pentru a-mi urma pasiunea? Dar cu salariu minim de 900 se poate supravietui? Dar cu cel mediu (1700 lei) ? Raspunsul este : abia cu cel mediu se poate supravietui pentru a-ti urma pasiunea traind in oras la stadardele impuse de societatea de astazi. Asta inseamna sa nu mai ai timp pentru nimic. Cand o natiune intreaga alearga de dimineata pana seara pentru a-si asigura standardul minim de trai impus de societatea in care traim, inseamna ca suntem pierduti. Cand nimeni nu mai are timp sa studieze nimic care nu este legat de profit, suntem pe un drum care duce la dezastrul care apare intr-o asa-zisa democratie avansata (ex. America) si anume tampirea generalizata a populatiei.
In societatea de astazi nu mai este loc pentru suflet si nici pentru cei care traiesc pentru a-si imbogatii sufletul si pentru a si-l infrumuseta. Societatea de astazi a ridicat miza minima de joc mult prea sus si jucatorii nu mai pot rezista mult la masa daca joaca dupa reguli. Nimeni, nici un avocat, nici un comerciant, niciun profesor nu mai poate supravietui daca nu triseaza. Constructorii acestei societati au creat un joc in care nu se poate juca decat trisand. Profitul necesar supravietuirii este atat de mare incat trebuie sa trisezi, trebuie sa minti, sa falsifici, chiar sa ucizi.

Cunoasterea a fost inlocuita cu smecheria, cu hotia.

In societatea de astazi pentru a ne castiga painea suntem pusi sa masluim, sa diluam, sa mintim, sa falsificam, sa furam. In jocul asta noi suntem doar niste mici rotite. Noi suntem invartiti fara sa vrem de marile rotite, de corporatiile care ne folosesc, de firme, de clienti. In jocul asta toti triseaza, pentru ca jocul este masluit.
Maine, cand toti vor fura, trisa si maslui, nici macar asta nu va mai fi suficient pentru a rezista in joc.

In alergarea dupa gasirea vocatiei in actualul sistem politico-administrativ cei mai multi dintre oameni se vor izbi mai mult sau mai putin violent de un zid asa cum se arata mai sus. "Produsele" pe care pasiunea ta le produce vor avea o "piata" de desfacere foarte fluctuanta in timp si spatiu, fluctuatie generata de insasi sistemul general de organizare a societatii actuale si care asigura garantat, aparitia unui numar foarte confortabil de sclavi. Aceasta este realitatea. Dura sau nu, asta e.