Ce susţinem noi de fapt!

Fie că e vorba de Roşia Montana, fie că e vorba de gazele de şist, sau de petrolul românesc, toate se înscriu în bătălia cruntă pentru a stoarce ultimele rezerve de hidrocarburi necesare pentru a susţine un mod de viaţă comod, bazat pe o iluzie. Cu orice produs ieftin cumpărat susţin un abuz în altă parte a lumii. Un om lucrează în condiţii de sclav într-o ţară ca noi să ne putem permite un produs ieftin. Sistemul corporaţiilor prin care totul este produs în alte ţări iar mărfurile sunt transportate de-a lungul şi de-a latul lumii este unul perdant. Supermarket-urile produc dezechilibre grave în comunităţile unde exista deja un echilibru natural între consum şi cantitatea muncii. Şi aceste dezechilibre se fac aducând marfă supraieftină din zone unde alţi oameni lucrează în regim de semi-sclavie. Totul cu un imens cost in transporturi, cost plătit pentru a muta aceste bunuri peste tot în lume. Se consumă carburanţi şi se produce poluare doar pentru a aduce un produs mai ieftin care în final va dezechilibra o economie locală punând pe butuci un mod de viaţă existent deja.

Trebuie să conştientizăm TOŢI că urmărind confortul nostru susţinem acest sistem energofag şi perdant. Trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna că dacă mănânc o pâine trebuie să depun o muncă echivalentă cu valoarea unei pâini. Orice artificiu care mă scuteşte de acest efort produce o pagubă sau o nedreptate celui care a depus deja efortul ca pâinea care am mâncat-o să existe. Cumpărând o pereche de şosete chinezeşti cu 1 leu, mă bucur de comoditatea cu care m-am încălţat, dar să vedem ce susţin de fapt: susţin un regim de semi-sclavie în China, cu lucrători prost plătiţi şi fără asistenţă socială. Am încurajat prăbuşirea unui producător local de şosete, un conlocuitor de-al meu care din independet financiar va deveni asistat financiar din banii mei. Când va ajunge disperat probabil va fi dispus să lucreze în orice condiţii şi va munci pt o corporaţie care exportă un produs super-ieftin în alte ţări. Am încurajat transportul unei mărfi din capătul opus al lumii, prin asta consumându-se o cantitate imensă de combustibili pe bază de hidrocarburi, menţinând în viaţă industria petrolieră, şi blocând dezvoltarea energiilor alternative. Lanţul acesta trebuie rupt!!! Faptul că aceste aspecte nu mă interesează, faptul că sunt curios doar de bunăstarea mea nu este o atitudine care mai poate fi susţinută economic. Lucrurile de care nu îmi pasă se vor degrada şi se vor prăbuşi.

Trebuie să înţelegem cu toţii ca susţinem într-o anumită măsură sistemul economic actual pe care tot noi îl vrem schimbat. Ne învârtim într-un cerc vicios. De exemplu câţi dintre cei care sunt împotriva proiectului de exploatare auriferă de la Roşia Montana poartă bijuterii de aur, sau îl ţin spre păstrare pentru a beneficia de avantajul valorii lui pe piaţă? Sau: bisericile se declară împotriva acestui proiect de exploatare dar susţin simbolistica verighetelor de aur la tinerii căsătoriţi care generează o cerere de aur pe piaţă. Să nu mai zic de toate obiectele de cult aurite pe care le posedă bisericile. Deci când vom înţelege că ne minţim pe noi? Nu mai vrem exploatări de aur dar continuăm să punem mare preţ pe această resursă. Este o ipocrizie foarte ascunsă în acest sistem, care duce la autoperpetuarea lui.

Suntem împotriva sclaviei oamenilor şi a folosirii lor ca forţă de muncă ieftină dar căutăm produsele ieftine care întreţin această piaţă. Fără să înţelegem că astfel vom alimenta un dezechilibru economic local, care ne va transforma într-un final pe noi înşine într-o forţă de lucru ieftină din cauza locurilor de muncă care se vor desfiinţa. La asta adăugaţi toate facilităţile enorme de fiscalitate şi nu numai, de care beneficiază marile corporaţii care distrug pur şi simplu echilibrele locale create în timp îndelungat.

Am discutat un fenomen interesant cu nişte vizitatori din Canada zilele trecute. Marile supermarket-uri produc aceste dezechilibre chiar şi în Canada. Urmează o suită de afaceri locale mici care se închid. Urmează o creştere a şomajului local. Toate astea în numele unor locuri de muncă şi a unei prosperităţi promise iniţial de "investitor". Locurile de muncă sunt de fapt de vânzători şi manipulanţi, ceea ce creşte cererea de locuri de muncă necalificate în dauna companiilor mici care funcţionau cu oameni calificaţi. Ceea ce urmează este că o parte din acei oameni care închid micile afaceri se angajează din lipsă de opţiuni tot la "marele investitor". Rezultatul este că am o forţă de muncă supracalificată angajată la salarii de necalificat. Apoi începe migrarea. O parte din oameni se mută în alte zone. În zona de unde au plecat, ajung alţii care fug din zona lor în care traiul a devenit greu. Această "strămutare" între populaţii duce la pierderea unităţii.

Vecinii nu se mai cunosc între ei, nu mai au aceleaşi idealuri, dispare aplecarea pentru aproapele tău, vecinul este un simplu necunoscut a cărui soartă nu te interesează. Această rupere a unităţii micilor comunităţi sau chiar localităţi este strategia pe care se bazează sistemele actuale. Lipsa unităţii duce la imposibilitatea coagulării unui protest închegat şi asta este începutul abuzurilor. Toate acestea se întâmplă sub ochii noştri, cu acordul nostru sau prin lipsa noastră de înţelegere sau chiar ignoranţă.

Toate acestea explicate mai adânc, şi mai ştiinţific se găsesc în cartea lui J.Kunstler intitulată "Indelungata Criză":

http://www.scribd.com/doc/172826526/12-J-Kunstler-Indelungata-Criză-TEI-color