Cu actele în regulă

Niste tarani dintr-un sat polonez invadat de Cevron s-au trezit călcaţi pe proprietatea privată de o companie străină, răspunsul reprezentantului acestei companii este halucinant: avem toate actele în regulă. Pe acelaşi principiu, o familie venită de-nu-ştiu-unde primeşte pe baza unei hârtii un sat întreg, iar locuitorii acelui sat sunt executaţi silit şi scoşi în drum. La fel, aveau toate actele în regulă. Aceste "acte în regulă" au început să mă sperie. Aici se poartă şi bătălia de la Roşia Montană: ca RMGC să obţină actele în regulă. Deci reprezentanţii noştri pe care i-am angajat să ne reprezinte şi să ne servească nu par a fi interesaţi nici de poluare, nici de populaţia care se pronunţă pentru alte soluţii, nici de apa care va lipsi cu desăvârşire pe zone foarte mari după începerea exploatării, nici că bogăţiile subterane prin constituţie aparţin poporului Român... nimic din toate acestea nu-i interesează. Ei au o singură grijă: care sunt actele în regulă care trebuie să le obţină RMGC şi cum pot fi ele "cât mai în regulă" cu un deranj cât mai mic din partea populaţiei. După ce actele vor fi în regulă, nu mai contează potopul ce urmează.

Cum am ajuns în situaţia asta? Foarte simplu: Am construit un sistem (sau am permis să fie construit sub nasul nostru) care acordă putere imensă cuvintelor. Acordăm o putere imensă cuvintelor, cedând astfel din puterea noastră. Astfel bătăliile nu se mai duc demult pentru a demonstra o anumită dreptate ci pentru a obţine o hârtie pe care sunt scrise cuvintele potrivite. Ca şi cum o hârtie cu cuvinte, poate anula drepturile şi gospodăriile unor oameni sau poate anula dreptul la existenţă. Sigur, este foarte la modă de o vreme să fii acuzat că eşti împotriva capitalismului, sau a sistemelor în general, şi îmi asum că prin scrierile mele aş putea fi acuzat de aşa ceva. Totuşi eu cred că se poate construi un viitor sistem care să aiba alte baze. Am mai spus-o şi o mai spun: nu este vorba de Ponta, sau de acest guvern, sau de un guvern anume, ci de faptul că sistemul poate prin legi strâmbe să dea înscrisuri, hotărâri care au putere asupra noastră. Atâta timp cât noi cedăm această putere sistemelor asupra noastră, e o problemă de timp până se va găsi cineva să ne vândă.

NU ştiu cum ar trebui să fie noul sistem, nu ştiu ce formă ar trebui să aiba, dar ceea ce ştiu sigur, este că aşa cum este el acum nu este bun. Şi nu vorbim doar de România. În toate ţările e la fel. Constituţiile prevăd un cadru general care pleacă de la premisa de libertăţi personale. Libertăţi care mai apoi sunt îngrădite cu fiecare lege care se dă. Totul se învârte în jurul cuvintelor, suntem captivi într-un set de cuvinte care credem că ne garantează libertatea. Când libertatea este o STARE de A FI, nu un set de cuvinte, nu o constituţie, nu un set de legi. A fi liber înseamnă a te păzi zilnic şi a riposta de câte ori cineva calcă peste dreptul tău.

De asta vă spun: Mă sperie din ce în ce mai tare când văd o companie care declară că are toate documentele legale cu care îşi justifică o acţiune împotriva voinţei oamenilor. Ca să nu mai spun căt de frică îmi este de un guvern care declară că are o datorie faţă de o companie privată.