Pierderea alegerilor de către Trump nu este o surpriză. Este, mai degrabă, un accident anunțat cu sirenele pornite, girofarurile aprinse și șoferul accelerând vesel spre prăpastie.
Căderea imperiului de pe tocurile subțiri, era pănă la urmă scris în stele, sau mă rog, în haosul cotidian pe care l-am văzut cu totii încă de pe vremea când Donald ne încânta cu schizofrenicele lui războaie vamale gestionate din azilul de nebuni al geopoliticii mondiale. Era evident că jocurile astea geopolitice de curtea școlii nu duc decât direct în mocirlă.
Picătura care a umplut paharul? Aventura iraniană, cireașa de pe tortul incompetenței. Să fii atât de prost încât să te arunci singur în groapa cu lei și să mai și aplauzi în timp ce cazi... asta da performanță! Trump a livrat-o cuvânt cu cuvânt.
Și totuși, adevărata dramă abia acum începe. Nu faptul că a pierdut Trump e de plâns. Adevărata piesă de teatru absurd se joacă pe scena Congresului și a Senatului, unde un lot de imbecili sociopați a fost evacuat cu succes... pentru a face loc unei armate de dobitoci degenerați, o masă informă, clonată parcă în laboratoarele vidului mintal. Asta e piesa de rezistență!
Capcana din umbră: Când papagalul ratează colivia. Abia acum se înțelege strategia regizată de democrați în crepusculul epocii Biden. O capcană atât de transparentă încât și un batiscaf orb ar fi ocolit-o. Dar nu și Trump! El s-a prăbușit în ea cu tot cu fanfară.
Statul subteran american, mână-n mână cu „rezistența” transatlantică, i-au tocat politicile mai ceva ca la abator, într-un ritm care l-a făcut să pară mic copil pe lângă vremurile în care FBI-ul îi scotocea și prin frigider. Doi ani de zile în care papagalul suprem de la Casa Albă nu doar că a eșuat lamentabil în a stinge incendiul din Ucraina, dar a mai dat foc și la un al doilea front, așa, de plictiseală. Un spectacol demn de o tragedie greacă, dar regizat de un troglodit. Iar în fața cui a pierdut? În fața unor cretini absolviți cu corijență la logică, indivizi care n-au în cap nicio idee coerentă, ci doar o colecție de lozinci comuniste expirate și flatulențe colectiviste.
Lupta de putere dintre găstile sioniste va ajunge acum la paroxism.
Iluzia de la Washington și delirul „suveranist”. Această tragicomedie Americană ar trebui să fie un duș rece ca gheața pentru toate partidele „suveraniste” din Europa care stăteau cu ochii holbați la Washington, așteptând să răsară soarele de pe ocean. Treziți-vă, fraților! De-acolo nu vine nicio lumină, doar un întuneric dens cu miros de scurt-circuit. La fel cum de la Bruxelles nu curge lapte și miere, ci aceeași birocrație toxică.
Sa trăit ani de zile cu iluzia că din laboratoarele Vestului se vor revărsa decizii iluminate care vor salva planeta. Fals! Este evident acum că cei care altădată aprindeau lumina lumii s-au trezit că le-au tăiat curentul și n-au nici măcar o lumânare. Soluții? Zero. Vid absolut.
Modelul economic: Pantofii de vară în miez de iarnă. Și cum să funcționeze economia asta, când ea se bazează pe o singură rețetă magistrală: tipărim bani ca să îndopăm o masă de obezi care consumă compulsiv până crapă planeta? Nu-ți trebuie doctorat în economie să vezi prăpastia.
Uitați-vă la televiziuni! Scena este de o ironie sfâșietoare: pe o vreme câinoasă, ploioasă, cu vânt care-ți smulge paltonul de pe tine, vezi cetățeni americani care se târăsc spre urne. Unii zgribuliți în geci groase, iar alții... atenție! — femei în sandale scofâlcite de noroi sau bărbați în pantaloni scurți, tremurând din toți rărunchii pentru democrație. Păi se vede de la o poștă că mecanismul ăsta scârțâie din toate încheieturile și stă să cadă ca un castel de cărți de joc!
Comments
Post a Comment