Noi fiind o ţară mică, sfrijită şi aşezată într-o poziţie
extrem de nefericită, în care nu ne putem apăra într-un mod eficient de
influenţe ale unor forţe cu mult deasupra noastră va trebui să gîndim această
situaţie la modul foarte pragmatic şi să ciulim urechea la vuietul vîntului ca
să ştim în ce direcţie bate şi cam cu ce putere o face. Aşa de pildă am făcut
în primul război mondial, cînd ne-am asociat cu cei care aveau să fie
victorioşi, avînd după aceea o Românie mare, şi aşa de pildă nu am făcut în cel
de-al doilea război, cînd am urinat împotriva vîntului cu consecinţele de
rigoare şi abia apoi pe ultima sută de metri ne-am orientat corect, însă prea
tîrziu totuşi, rămînînd astfel cu o Românie mai mică.
Este de aceea de
dorit să aflăm care vor fi forţele dominante în viitorul foarte apropiat şi
chiar în cel îndepărtat, astfel încît să nu ne angajăm într-o luptă cu ele care
se va solda inevitabil cu înfrîngerea noastră, dar mai mult, cu cheltuirea
energiei, resurselor şi vieţilor oamenilor într-o întreprindere falimentară şi
contraproductivă. Iar pentru a afla care vor fi forţele care vor fi dominante
în viitorul îndepărtat, este necesar să călătorim cu mintea pînă în trecutul
îndepărtat, mai exact pînă în Evul Mediu, aceasta fiind suficient de departe în
timp pentru scopurile acestei discuţii.
Puterea unei
naţiuni, a unui imperiu sau a unei coaliţii de state provine din interacţiunea
între următorii factori: nivelul tehnologic, mărimea populaţiei, nivelul de
pregătire al populaţiei precum şi accesul la resurse naturale. Există de asemenea
factori istorici şi geografici care sînt specifici fiecărei structuri politice
şi care exercită o influenţă importantă. Toţi aceşti factori se traduc în
uneltele pentru dominaţie, care sînt puterea militară şi puterea economică,
puterea politică fiind o expresie a acestora două. Revenind la situaţia din
Evul Mediu, prin anii 1500 nivelul tehnologic era aproximativ acelaşi în toate
imperiile sau statele lumii, cît şi nivelul de educaţie al populaţiei, însă
ceea ce se observă după o consultare a unei hărţi a populaţiilor din Evul Mediu
este că populaţia lumii era distribuită cu precădere în China şi în India,
acestea două avînd împreună mai mult decît toate celelalte state, imperii şi
triburi luate la un loc. De aceea, în acea epocă îndepărtată, China şi India
erau cele mai mari puteri ale lumii, deşi vreo dominaţie a lor nu a putut fi
resimţită din cauză că lumea nu era globalizată şi la fel de dinamică precum în
prezent şi din cauză că aceste state-imperii, nu au fost interesate de
expansiune ci de conservarea stabilităţii lor ca imperii-state între nişte
graniţe statice.
Treptat, raportul
de forţe a început să se schimbe. În ţările Europei Vestice a început revoluţia
ştiinţei, exprimată inclusiv în revoluţia ştiinţei geografiei şi traduse în
cucerirea unor vaste suprafeţe de pe planetă şi deci accesul la mult mai multe
resurse brute, acestea potentand si mai mult evoluţia tehnologică perenă.
Revoluţia ştiinţifică a fost o revoluţie generată de o idee nouă. Mai toate
sistemele politice, sociale, religioase, filozofice de pînă la acea vreme
conţineau implicit sau explicit ideea că ele sînt cele mai bune din cîte există
şi că sint nişte sisteme complete de cunoaştere sau comportament, adică sisteme
la care nu se mai poate adăuga nimic important; tot ceea ce era important era
presupus cunoscut şi suficient. Sistemul ştiinţific diferă prin faptul că este
un sistem incomplet care se prezintă ca atare; în ştiinţă se afirmă
necunoaşterea şi se procedează la investigaţii, în timp ce celelalte sisteme
afirmă cunoaştere suficientă sau cunoaştere absolută; ele nu pot evolua precum
sistemul ştiinţific. Acesta a crescut nivelul tehnologic şi nivelul de
pregătire al populaţiei în ţările în care a fost adoptat.
Astfel puterile
Europei de Vest au crescut în putere economică şi în putere militară într-un
ritm foarte rapid, care i-a lasat mult în urmă pe indieni şi pe chinezi. Deja
în 1850 întreaga Indie era exploatată de către Imperiul Britanic, iar tot pe la
această vreme China se tot lupta cu englezii şi cu francezii şi lua bătaie fără
drept de apel din cauza inferiorităţii tehnologice. Ceea ce se întîmplă
întotdeuna la interacţiunea dintre culturi, este că se produce contaminare
culturală, şi puterile din fruntea imperiilor arareori ajung să înţeleagă că
reprezintă doar o chestiune de timp pînă cînd acel avantaj care le-a permis să
se extindă, să domine şi să cucerească va cădea în mîinile celor ocupaţi şi va
fi folosite de către aceştia împotriva imperiului. De aceea imperialismul este
o forţă cu consecinţe mixte; în timp ce pe de-o parte populaţiile ocupate sînt
exploatate, pe de altă parte iau contact mai devreme sau mai tîrziu cu cunoaşterea
din spatele puterii forţelor de ocupaţie, scăzînd diferenţa tehnologică şi
astfel posibilitatea de-a fi sub dominaţie.
Nu a trecut deci
prea mult timp pînă cînd toată ştiinţa şi tehnologia europenilor a trecut în
mîinile chinezilor, la început mai greu, apoi din ce în ce mai rapid. Atît
tehnologia comercială cît şi cea militară, au fost cumpărate, replicate sau
furate de către chinezi şi de către indieni, şi acum ne aflăm din nou în
situaţia în care ştiinţa şi tehnologia se răspîndesc din ce în ce mai rapid
eliminînd diferenţele care provin din această direcţie. China a observat foarte
repede că puterea lor stă si în canitatea imensă de resurse umane şi au ales un
sistem socialist, pentru a ridica nivelul de pregătire al întregii populaţii şi
nu doar a unui grup, restrîns, a unei elite. În India, o ţară cu populaţie
apropiată de cea a Chinei lucrurile au mers un pic mai prost, probabil datorită
exploatării ei de către Imperiul Britanic, însă în competiţia economică
internaţională indienii vin şi ei puternic din urmă.
Odată cu
răspîndirea ştiinţei şi tehnologiei în mod uniform pe suprafaţa planetei,
ţările care au beneficiat în trecut de avantaje din această direcţie, le pierd
- mai exact ţările europene şi S.U.A. îşi pierd pe zi ce trece din puterea
economică. Din acelaşi motiv, puterea lor militară ajunge să fie negată şi
irelevantă iar în situaţia în care chinezii, ruşii şi indienii au toţi bombe
nucleare şi sînt înarmaţi pînă în dinţi cu armament de ultimă oră şi tehnologii
de distrugere inovatoare; blocul militar organizat în jurul S.U.A. nu mai poate
decît să se lege de ţări mici care nu se pot apăra singure şi nu va putea defel
să atace sau să intimideze militar tarile mari, adica tarile care contează.
Rămîne deci pe
viitor ca puterea politică să depindă de calitatea şi numărul resurselor umane
din fiecare stat, luînd insa în considerare faptul că în economia mondială
tranzacţiile se fac în aşa fel încît resursele brute sînt vîndute la preţuri
din ce în ce mai mici în comparaţie cu produsele prelucrate.
Pentru a înţelege diferenţele de resurse umane cu care avem
de-a face trebuie să dăm nişte cifre. Populaţia Chinei este de 1 300 000 000 de
locuitori, iar cea a S.UA. este de 300 000 000; populaţia Indiei este tot de 1
300 000 000 în timp ce populaţia U.E. este de 750 000 000. Deci doar China
luată singură are mai mulţi locuitori decît S.U.A., U.E. şi Japonia la un loc.
China face parte dintr-o organizaţie economică şi cel mai probabil şi militară,
numită "B.R.I.C.S." B.R.I.C.S. de la Brazilia, Rusia, India, China şi
South Africa. Această organizaţie care deţine aproape jumătate din populaţia
planetei va deţine în foarte scurt timp (15-25 de ani) puterea economică
dominantă şi prin urmare şi puterea politică.
Actualmente lumea
este scindată între doi poli ai puterii economice: pe de-o parte ceea ce numesc
eu "Imperiul": S.U.A., U.E., Japonia, Australia, Canada şi cu toţi
aliaţii lor şi pe cealaltă parte B.R.I.C.S., cu aliaţii şi sateliţii lor, în
timp ce mai multe ţări din Africa şi din alte părţi sînt spectatoare la războiul
economic iar altele din Orientul Mijlociu sînt prinse în mijlocul său şi cam
ameţite de acţiune.
Deşi încă Imperiul
deţine supremaţia economică la nivel mondial, ea este în "scădere accelerata",
iar această tendinţă va creste. Populatiei cvasineinformate I se sevesc nişte
poveşti banale despre cum S.U.A. a ajuns Imperiul care este din cauza
eficienţei miraculoase a capitalismului, a libertăţii economice care este
practicată în S.U.A. şi alte astfel de gogoşi. În adevăr, S.U.A. este unde este
deoarece după cel de-al doilea război era singura naţiune industrializată pe al
cărei teritoriu nu trecuse războiul şi care nu era devastată din cauza asta.
După război S.U.A. a fost într-o poziţie de putere unică şi şi-a folosit faptul
că era singurul loc de unde se mai puteau cumpărau lucruri, pentru a-şi
răspîndi influenţa pe toată suprafaţa planetei, în timp ce celelalte ţări se
ocupau să-şi reconstruiască localităţile distruse, infrastructura dezintegrată
şi populaţiile decimate şi traumatizate. Încă se mai profită de pe urma acestor
avantaje prin intermediul dolarului, care folosit ca monedă pentru tranzacţiile
internaţionale modifică profiturile acelor tranzacţii în favoarea S.U.A., dar intr-un
mod inevitabil şi această practică îşi va găsi în curînd sfîrşitul.
Unde ne lasă asta
pe noi? Păi ar fi de dorit să avem toate aceste lucruri în vedere şi chiar dacă
acum sîntem sclavi ai Imperiului să nu fim printre cei mai ţanţoşi şi mai
linguşitori dintre sclavi, aşa cum se întîmplă. Măcar pentru început să nu mai
lingem covorul pe care calcă stăpînul, iar dacă politicienii noştri tot
consideră că nu se poate fără, măcar să arate că o fac puţin mai în scîrbă. Mă
uit la vecinii noştri bulgari, la unguri sau la sîrbi şi văd că au o atitudine
mult mai demnă şi mai rezervată, ba adeseori chiar manifestă opoziţie neascunsă
faţă de organizaţia imperială care în mod evident nu este interesată de
bunăstarea noastră ci de bunăstarea ei, mai ales acolo, la centrul centrului şi
nu la periferie, de care sincer, li se rupe. Văd că vecinii noştri au
supravieţuit bine-mersi cu această atitudine a lor.
Noi, aici (mă refer
la politicienii noştri), vrem să fim mai pro-americani decît Unchiul Sam şi mai
pro-europeni decît preşedintele U.E. Despre a fi pro ca despre a fi pro, dar ce
să mai spui despre a fi anti... Aici anticomunismul este în floare, într-o
floare care înfloreşte perpetuu. Se îndeamnă unii pe alţii la a fi care de care
mai anticomunist, nu se lasă pînă cînd nu sînt cei mai anticomunişti dintre
anticomunişti, trebuie să se spargă în figuri condamnînd neapărat comunismul ca
o ideologie criminală, fiind parcă ignoranţi de faptul că în foarte scurt timp
viitoarea cea mai mare putere economică de pe planetă este condusă de o
organizaţie numită C.P.C., care vine de la "Communist Party of
China". M-aş distra teribil peste cîţiva ani, să-i văd pe aceşti vajnici
anticomunişti cum vor trebui să-şi înghită retorica anticomunistă ca să poată
face afaceri cu Partidul Comunist Chinez.
De asemeni rusofobia
e la ea acasă în România, şi politicienii noştri se iau la întrecere cu
rusofobii americani şi cu cei din alte ţări occidentale, să porcească care cum
apucă mai bine pe Rusia şi să explice ce-a mai făcut rău Rusia în ultima vreme.
În timpul ăsta Rusia, cea mai mare ţară din Europa, cea mai mare ţară din Asia
şi cea mai mare ţară din lume, stă călare pe armament de ultimă generaţie
Sa nu ne amagim,
Romania se afla intr-o situatie destul de nociva acum. Nu este prima, nu va fi
nici ultima din existenta noastra. Depinde insa de cum vom sti sa ne pozitionam si
sa negociem in asa fel incat rezultatul final sa nu fie unul dezastruos.
Comments
Post a Comment