O parte îngrijorător de mare dintre compatrioții mei sunt iraționali, analfabeți funcțional, incapabili de gândire critică sau de exercițiul logicii elementare – ba chiarproști de put, rasiști, homofobi, profund misogini, dictatoriali, dogmatici, mistici,răuvoitori, stupefiant de inculți, agramați, manipulabili, nesimțiți, provinciali,violenți, retrograzi, naivi, rigizi, lași, snobi, antisemiți, ranchiunoși, psihopați (mai mult sau mai puțin latent). Și, desigur, aroganți – au și de ce, după cum reiese din înșiruirea de mai sus.
Aceste trăsături nobile nu discriminează în funcție de vârstă. Ba chiar, surpriză, generația tânără, cea de la care, chipurile, ar veni salvarea, le etalează într-o proporție cel puțin egală, dacă nu mai mare, în comparație cu generația celor lobotomizați ireversibil în anii de tristă amintire (pe care îi regretă, firește). Profit de ocazie ca să vă spun că generația tânără a României nu va salva nimic, va distruge și ceea ce mai există, iar crema ei va emigra prompt o dată atinsă vârsta propice. Asta așa, ca să știți.
Există un număr limitat de feluri în care poți explica unui redus cu facultate conceptul de libertate de expresie, concept cu care inclusiv impostorul Pleșu are probleme de comprehensiune, deci ce să ne mai mirăm. Există un număr și mai mic de moduri în care poți explica unui handicapat mintal cu drept de vot că femeile nu trebuie bătute, chiar dacă te-au înșelat.
“Prost de pute”. Este singurul titlu care poate fi acordat cu încredere unuia care pur și simplu nu are capacitatea de a pricepe concepte elementare. Ne aflăm acum dincolo de reaua voință a celui care nu vrea să le priceapă. Ne aflăm în fața celui care, deși nu-i curg balele pe piept și n-are privirile rătăcite, se găsește totuși în plin rateu mintal. Ceea ce, bineînțeles, nu-i afectează câtuși de puțin abilitatea de a folosi bombastic tocmai acele noțiuni care îi sunt inaccesibile ca înțeles. Am subestimat grav numărul proștilor de pute după ei din această țară.
Ah, analfabetismul funcțional, “darul” (și harul, de ce nu) de a citi și a nu rămâne cu nimic din ceea ce ai citit, decât cu iluzia competenței în problema respectivă, că doar ai citit, nu? Ce, trebuie și înțeles? Și așa ajungi să dialoghezi cu armate întregi de indivizi citiți care mai bine nu citeau, pentru că era tot aia, cu oameni care își sprijină cu fermitate opiniile pe texte care îi contrazic franc, la care însă fac trimitere cu reverență și hotărâre! Ar fi hilar dacă n-ar fi tragic.
Cum poți demonta homofobia turbată a unui creștin habotnic și totodată homosexual reprimat care trăiește într-o disonanță cognitivă profundă și continuă, de ți se și rupe inima de mila lui? Mai ales că soluția sa la această dramă este să se înregimenteze în extrema dreaptă, ceea ce e echivalent cu a-ți tăia venele de la ambele mâini ca să sângerezi mai puțin din fiecare. Sau cum poți demonstra unui creștinopat bigot până în măduva oaselor că tot sistemul său de credințe este un rahat ilogic, inuman, degradant, cu nimic mai bun decât altele, de care se deosebește doar în nume?
Cum poți arăta unui întreg neam de faliți intelectual experți în teoria conspirației că dacă CIA, Mossad, MI5 etc. sunt destul de deștepți încât să “conducă lumea” înseamnă că sunt, foarte probabil, destul de deștepți încât să însceneze perfect transparent un atentat terorist , în loc să lase atâta amar de amănunte dubioase pentru elucidare de către strategul și balisticianul amator? Apropo de balistică, oricine a dat un Counter-Strike și a văzut trei filme de acțiune știe cum trebuie să arate un headshot ca să fie plauzibil. Nu?
Românii au vocația dictaturii, nu mai am nicio îndoială. Lașitatea noastră remarcabilă creează o nevoie persistentă de totalitarism, o nevoie acută de un lanț la gât atât de puternică, încât suntem capabili să justificăm atrocități remarcabile numai pentru a ne da bine pe lângă o autoritate potențială – cu cât mai totalitară și mai crudă, cu atât mai bine și cu atât mai ferventă gudurarea ideologică. În sânul fetid al lașității sale, românul este el însuși un micro dictator prin natură, care s-ar manifesta cu extremă violență împotriva celor care nu sunt de acord cu el, cu obiceiurile, superstițiile și credințele sale absurde și meschine, retrograde, de om prost – dacă nu i-ar fi frică. De aceea admiră, în secret, dictaturile. De aceea nu-și merită libertatea – pe care oricum de-abia se poate spune că o are în această țară a clanurilor mafiote la scară națională, a criminalilor liberi și a costului prohibitiv al existenței.
În aceeași ordine de idei, nonșalanța absolut inconștientă, inumană, cu care mult prea mulți români sunt gata să echivaleze vorbe, oricât de vulgare, oricât de grele, oricât de batjocoritoare, cu un glonț în cap, are darul să-ți înghețe venele-n sânge înghețat: “Au primit ce-au meritat”. Perplexitatea devine fără sfârșit.
“Satira e una, batjocura e cu totul altceva!” Spus cu emfază, de la pupitrul semidoctismului, cu certitudinea de sine a prostiei. Nu, iubite imbecil cu care împart nenorocirea de a trăi pe același teritoriu stabilit arbitrar. Satira nu e “ironie fină” menită să treacă pe lângă idioți ca tine. Satira este batjocură, menită să dea în ideile unor idioți ca tine. În ce fel mai poate continua, rezonabil, o asemenea discuție? Numai continuând-o în altă parte, cu un perete sau cu un animal de rang inferior.
Știați că nu religia e de vină pentru atrocitățile comise în numele religiei, ci oamenii religioși? Fractura logică din această aserțiune doare până la un nivel primordial, genetic, de unde cauzează acel sentiment scârbavnic de rușine că faci parte din aceeași specie și nație ca și idiotul care o susține.
Provincialismul intelectual și complementul său, snobismul, sunt acasă printre românii (auto)educați cu emanațiile caduce ale unor leptointelectuali nenorociți de teapa lui Pleșu sau CTP, indivizi pe care orice intelectual autentic i-ar evita cu prețul de a nu mai citi nimic, niciodată. Priveliștea unor avortoni ai spiritului care au impresia că pot revendica statutul de intelectual numai pentru că citesc ziare este jalnică. Tabloul absurd al unei mase de orășeni cu studii superioare (așa cum se fac ele la noi, cu buletinul și plicul cu lei), dar cu nivelul intelectual al unui zilier fără diplomă este deplorabil.
Evreii, femeile și homosexualii sunt de vină. Islamul nu, pentru că e religie, ca și a noastră (bine, nu chiar așa de bună), iar de religie nu te atingi, domnule! Păi n-a zis și Pleșu? Ba a zis. Evreii, femeile și homosexualii sunt de vină, în general. Normal, atunci când nu e vina agențiilor secrete – unde e plin de evrei, femei și homosexuali, fir-ar ai dracului că sunt peste tot ăștia.
Românii își pleacă țeasta în fața puterii și acceptă inechitatea distribuției acesteia în societate – au o mentalitate de sclav, cu alte cuvinte.
România este o societate colectivistă, în celebrul sens pile-relații-cunoștințe.
România este o țară care nu promovează și apreciază competiția, realizările și succesul (dar nici nu excelează în valori compensatorii).
Societatea românească tinde să evite incertitudinea, menținând coduri rigide de credințe și comportament, manifestând intoleranță pentru comportamentul și ideile neortodoxe (ceea ce reprezintă rețeta stagnării sau regresului).
Românii au tendința de a fi cinici și pesimiști și se simt prost dacă se simt bine.
Comments
Post a Comment