Mai avem Liber Arbitru ?

Realitatea este o sumă de evenimente care ni se întâmplă. Ne zbatem să potrivim tiparul educaţiei şi a credinţelor noastre peste şirrul evenimentelor care se'ncăpăţânează în a nu se potrivi tiparului nostru.

Perpetuăm zilnic o iluzie din care abia aşteptăm seara să evadăm în lumea viselor. Lumea viselor fiind încă şi mai incontrolabilă, şi mai rebelă. Dimineaţa ne bucurăm că am scăpat din lumea viselor care nu subjuga prin greutatea evenimentelor dinafara controlului nostru. Ne bucurăm că a fost doar un vis... Şi ne aruncăm în vâltoarea iluziei realităţii. 

Captivi mereu în acest ciclu, între vise şi iluzii, ne zbatem cu pumnii în piept clamând un liber arbitru care nu mai este. Arbitrul, liber fiind, a hotărât să iasă din acest ciclu infernal, lăsându-ne nouă plăcerea de a savura jocul iluziei şi a viselor.

De fapt de asta a şi devenit iluzia, iluzie şi visul, vis... pentru că prin plecarea Liberului Arbitru din joc, acesta a rămas necontrolabil. Unicul element liber din jocul viselor şi iluziilor - Arbitrul - ne-a părăsit. Aşa cum nu vezi că prietenul din spatele tău cu care povesteai ceva important, a intrat într-un magazin, iar tu vorbeşti singur explicând ceva cu patos, unei fiinţe iluzorii, aşa am continuat şi noi să ne bazăm pe Liberul Arbitru din spatele nostru, care de fapt se eliberase.

Trăind mereu între vise şi iluzii, ratăm unicul lucru care ne poate elibera: Conştienţa.