Liderul Lumii Libere

Mă scoate din sărite îndărătnicia cu care, atunci când vorbesc despre preşedintele lor, americanii ţin morţiş să-l proclame “liderul lumii libere”. Până la urmă ce-i poate împiedica să-i zică ce fel vor ei? Nici pe ţigani nu-i poate nimeni împiedica să-i zică bulibaşei “regele romilor internaţional”, ba de-ai dracu’ ce sunt, uite că şi-au tras două bucăţi rege plus coroană şi burdihan!

Dincolo de pufuleţii propagandistici ( iar în hamburgărie propaganda e la mare preţ!), e şi un soi de nătângă aroganţă, în lauda asta cu “liderul lumii libere”. Care lider? Care lume liberă? Dacă strigăturile cu “lumina vine de la răsărit” şi “puterea sovietelor” erau gogonate, nici asta cu “liderul lumii libere” nu-i foarte departe. Mai întâi pentru că nu sunt convins că libertatea chiar mai e o valoare preţuită în SUA, după Guantanamo, George W. Bush şi Patriot Act. Apoi pentru că apare ideea că dacă vrei să faci partea din “lumea liberă” tre’ să-l recunoşti drept lider pe preşedintele american, astfel criteriile de evaluare a libertăţii au fost brusc reduse la unul singur. De-a lungul timpului o linie întreagă de dictaturi (susţinute de Casa Albă) au făcut cu mândrie parte din “lumea liberă”.

Mai există şi o problemă de logică. “Lumea liberă” nu participă la alegerea “liderului”, ci i se livrează, iar ea, “lume liberă”, îl acceptă în poziţie de drepţi, că altfel cad bombe. Şi atunci cât de liberă e lumea aia? Şi cât de lider e cel despre care vorbim?

Altfel, noi să fim sănătoşi şi lucerna verde. Şi e bine că avem lideri, lume liberă şi Gitenstein e membru în CA la Fondul Proprietatea. E bine. Dar cu libertatea ce facem? Libertate când bagă la magazie?