Tot sistemul politic este o maşinărie. O maşinărie care nu se va opri pentru noi. Nu ştiu ce să mai zic... îmi este greaţă! Greaţă de lozinci, greaţă de implicare, de neimplicare, de partide şi de nepartide. Un sistem civic ce nu se poate coagula se bate cu un sistem politic ce nu se mai poate demonta. Fără violenţă! cu violenţă, fără politică, ba cu politică, 5 mii, ba nu...zece mii. Inconştienţi, neconştienţi, implicaţi şi neimplicaţi amestecaţi deopotrivă cu treabă sau fără într-un joc nebun de schizofrenici.
Vorba lui Eckhart Tolle "Dacă iei toate caracteristicile şi faptele clasei politice şi spui unui psiholog că e vorba de un prieten al tău o să spună că suferă de schizofrenie avansată".
E o prostie să demonstrezi în faţa unei clase politice inepte şi inerte care priveşte acţiunile noastre ca o distracţie după cină, la o poveste politică mutând pionii pe tabla manipulării. Deasemenea e o prostie să nu o faci, lăsândui astfel netulburaţi în culisele lor. E de un absurd incomensurabil! Am râs până s-a gătat râsul, am plâns până s-a gătat plănsul. Acum nu mai e nici de râs nici de plâns. Poate suntem doar într-o perioadă de acumulare. Acumulăm presiune ca să explodăm ulterior. Gândul că cineva poate minimiza o demonstraţie şi o poate împrăştia sau denatura mă îngreţoşează.
Şi ultima armă, ultima noastră armă, STRADA, este deja terenul lor de joacă. Fac şi desfac demonstraţii şi contrademonstraţii ca pe o tablă de şah. Iar populaţia pare sedată de mirajul jocului, răspunzând la comenzi întocmai şi la timp ca o maşinărie perfect reglată. Sper că suntem într-o perioadă de acumulare a tensiunilor. Sper că ceva cu-adevărat semnificativ se va întâmpla. Că acest curs stupid al unei istorii manipulate şi modificate genetic pe linii partinice şi securiste va înceta.
Dar dacă toate astea se vor calma treptat, dacă se vor stinge... Cine vom mai fi noi după aceea? Ce vom mai fi noi? Incapabili pe veci să mai votăm dar şi să nu votăm, incapabili să ne exprimăm dar deopotrivă să nu ne exprimăm...incapabili să mai râdem, să mai plângem, să mai alegem să mai schimbăm, să mai jucăm jocul.
Cine vom fi după aceea?
Vorba lui Eckhart Tolle "Dacă iei toate caracteristicile şi faptele clasei politice şi spui unui psiholog că e vorba de un prieten al tău o să spună că suferă de schizofrenie avansată".
E o prostie să demonstrezi în faţa unei clase politice inepte şi inerte care priveşte acţiunile noastre ca o distracţie după cină, la o poveste politică mutând pionii pe tabla manipulării. Deasemenea e o prostie să nu o faci, lăsândui astfel netulburaţi în culisele lor. E de un absurd incomensurabil! Am râs până s-a gătat râsul, am plâns până s-a gătat plănsul. Acum nu mai e nici de râs nici de plâns. Poate suntem doar într-o perioadă de acumulare. Acumulăm presiune ca să explodăm ulterior. Gândul că cineva poate minimiza o demonstraţie şi o poate împrăştia sau denatura mă îngreţoşează.
Şi ultima armă, ultima noastră armă, STRADA, este deja terenul lor de joacă. Fac şi desfac demonstraţii şi contrademonstraţii ca pe o tablă de şah. Iar populaţia pare sedată de mirajul jocului, răspunzând la comenzi întocmai şi la timp ca o maşinărie perfect reglată. Sper că suntem într-o perioadă de acumulare a tensiunilor. Sper că ceva cu-adevărat semnificativ se va întâmpla. Că acest curs stupid al unei istorii manipulate şi modificate genetic pe linii partinice şi securiste va înceta.
Dar dacă toate astea se vor calma treptat, dacă se vor stinge... Cine vom mai fi noi după aceea? Ce vom mai fi noi? Incapabili pe veci să mai votăm dar şi să nu votăm, incapabili să ne exprimăm dar deopotrivă să nu ne exprimăm...incapabili să mai râdem, să mai plângem, să mai alegem să mai schimbăm, să mai jucăm jocul.
Cine vom fi după aceea?
Comments
Post a Comment