13 February 2015

Legiile Prostiei Umane

PRIMA LEGE a prostiei umane afirma fara ambiguitate ca: Intotdeauna si in mod inevitabil, toata lumea subestimeaza numarul de indivizi prosti aflati in libera circulatie printre ei.

La o prima vedere, afirmatia suna trivial, vag, si oribil de ne-generos. Un scrutin amanuntit va revela insa realista sa veridicitate. Indiferent cit de mare este estimarea cuiva privind prostia umana, el va fi in mod repetat si recurent uimit de faptul ca:
a) oamenii pe care i-a judecat ca fiind rationali si inteligenti se dovedesc a fi totusi, incredibil de prosti
b) zi dupa zi, cu o monotonie nesfirsita, este agresat in activitatile sale de indivizi prosti care apar brusc si neasteptat in cele mai inconvenabile locuri si in cele mai improbabile momente.

Prima Lege imi interzice sa atribui o valoare numerica specifica fractiunii de prosti din populatia totala; orice estimare numerica se va dovedi probabil o sub-estimare. Astfel, in paginile urmatoare, vom nota fractiunea de oameni prosti dintr-o populatie oarecare, prin simbolul S.

A DOUA LEGE
Tendintele culturale aflate la moda in Vest in acest moment, favorizeaza o viziune "egalitarista" asupra vietii. Oamenii sint vazuti ca fiind produsul unei masini de productie in masa concepute perfect. Geneticienii si sociologii in mod special, se dau peste cap sa dovedeasca, cu un pomelnic impresionant de date stiintifice si formule ca toti oamenii sint in mod natural "egali", si daca unii sint mai egali decit altii, asta se datoreaza mediului si nu naturii. Eu fac exceptie de la aceasta viziune. Este convingerea mea ferma, suportata de ani de observatie si experiment, ca oamenii nu se nasc egali, ca unii sint prosti si altii nu, si ca diferenta este determinata de natura si nu de forte sau factori culturali. Un om e prost in acelasi fel in care este brunet; un om apartine setului de prosti in acelasi fel in care apartine grupului de oameni cu un o anumita grupa sanguina. Un om prost este nascut prost printr-un act al Providentei. Desi sint convins ca o parte din prosti sint asa datorita caracteristicilor genetice, nu sint un reactionar care incearca sa reintroduca discriminari de clasa sau rasa. Cred ferm ca prostia este un privilegiu indiscriminator al tuturor grupelor umane si ca este uniform distribuita intr-o proportie constanta. Acest fact este exprimat stiintific de catre cea de-a doua lege care afirma ca:

Probabilitatea ca un anumit individ sa fie prost este complet independenta de orice alta caracteristica a acelei persoane.

In aceasta privinta, Natura pare sa se fi depasit pe ea insasi. Este cunoscut faptul ca Natura reusesste, intr-un mod mai degraba misterios, sa mentina constanta frecventa relativa a anumitor fenomene naturale. De exemplu, indiferent daca oamenii traiesc la Polul Nord sau la Ecuator, indiferent daca cuplurile sint sarace sau instarite, indiferent daca sint albi, negrii sau galbeni, ratia de barbati / femei este o constanta, cu o usoara prevalenta in favoarea barbatilor. Nu stim cum reuseste Natura sa obtina acest rezultat remarcabil, dar stim ca pentru a-l atinge, Natura trebuie sa opereze cu populatii mari. Cel mai remarcabil fapt despre frecventa prostiei este ca Natura reuseste sa faca aceasta frecventa egala cu probabilitatea, intr-un mod complet independent de marimea grupului.

Astfel, gasim acelasi procentaj de prosti indiferent daca luam in considerare esantioane foarte mari sau foarte mici de oameni. Nici un set observabil de fenomene nu ofera o dovada la fel de impresionanta a puterilor Naturii.

Dovada ca educatia nu are nimic de-a face cu probabilitatea de a fi prost a fost furnizata de experimente intreprinse intr-un mare numar de universitati din toata lumea. Putem distinge populatia compozita care constituie o universitate in cinci grupuri majore, si anume muncitorii (blue-collar workers), angajatii la munca-de-birou (white-collar employees), studentii, administratorii si profesorii.

De cite ori am analizat muncitorii, am gasit ca o fractie S din ei, erau prosti. Cum valoarea lui S s-a dovedit mai mare decit ma asteptam (vezi Prima Lege), am platit tribut viziunii la moda crezind ca segregarea, saracia, lipsa educatiei erau de vina. Dar progresind pe scara sociala, am gasit aceeasi ratie intre angajatii la munca de birou si intre studenti. Si mai impresionant a fost rezultatul testelor printre profesori. Indiferent daca luam in considerare o universitate imensa sau un colegiu obscur, am gasit ca aceeasi fractie S din profesori, sint prosti. Atit de uimit am fost de rezultate incit am acordat o atentie speciala examinarii unui grup de elita de oameni: laureatii premiului Nobel. Rezultatele au confirmat puterile supreme ale naturii: o fractie S din laureatii premiului Nobel sint prosti.

Aceasta idee este greu de acceptat si digerat, dar prea multe rezultate experimentale i-au dovedit validitatea. Legea a doua este o lege de fier, si nu admite exceptii. Miscarile feministe vor accepta legea pentru ca aceasta arata ca procentul de proaste este la fel de mare ca si cel de prosti. Subdezvoltatii din Lumea a Treia vor gasi consolare in ea pentru ca arata ca supra-dezvoltatii nu sint totusi cu mult mai dezvoltati decit ei. Indiferent daca Legea a Doua este placuta sau nu, implicatiile ei sint inspaimintatoare: ea implica ca indiferent daca ai un anturaj select sau iti gasesti refugiul printre vinatorii de capete din Polinezia, indiferent daca te ascunzi intr-o minastire sau decizi sa-ti petreci restul vietii hoinarind prin bordeluri, vei intilni mereu acelasi procent de oameni prosti - procentaj care (in conformitate cu Prima Lege) iti va depasi intotdeauna asteptarile.

LEGEA A TREIA (DE AUR)

Legea a treia presupune, desi nu o afirma in mod explicit, ca oamenii se impart in patru categorii: handicapatul, inteligentul, banditul, si prostul (stupidul). Va fi usor de recunoscut de catre cititorul perspicace , faptul ca aceste patru categorii corespund celor patru arii, H, I, B, S, de pe graficul de mai jos.



Daca Gogu actioneaza intr-un mod care ii provoaca pierderi, dar ii aduce un cistig lui Gigi, atunci el se situeaza in aria H: a actionat ca un handicapat. Daca Gogu actioneaza intr-un mod care-i aduce beneficii si in acelasi timp ii aduce beneficii si lui Gigi, atunci Gogu este Inteligent. Daca Gogu deriva beneficii din pierderile pe care i le cauzeaza lui Gigi, el poate fi considerat Bandit. Prostia este aria S, incluzind toate pozitiile de pe axa Oy, sub punctul de Origine. Astfel, Legea a Treia afirma in mod explicit:

Un prost este acela care cauzeaza daune altei persoane sau unui grup de persoane, fara a deriva nici un cistig personal din asta, si posibil cauzindu-si daune inclusiv lui insusi.

Confruntati pentru prima data cu Legea a Treia, oamenii rationali reactioneaza instinctiv cu scepticism si incredulitate. Problema este ca oamenii rationali au dificultati in a concepe si a intelege comportamentul irational. Dar sa abandonam teoria si sa privim pragmatic viata noastra de zi cu zi. Cu totii ne amintim de ocazii in care cineva ne-a cauzat pierderi si a profitat de pe urma lor: am avut de-a face cu banditi. Ne amintim de asemeni situatii in care cineva a actionat intr-un mod care l-a ranit dar ne-a adus beneficii noua: am avut de-a face cu un handicapat. Ne amintim de situatii in care cineva a actionat intr-un mod care ne-a adus beneficii atit noua cit si lui: era un om inteligent. Sint multe situatii de genul asta. Dar la o examinare amanuntita, trebuie sa admitem ca nu ele formeaza majoritatea evenimentelor care ne alcatuiesc viata de zi cu zi. Viata noastra zilnica este compusa, in majoritatea cazurilor, din situatii in care pierdem bani si/sau timp si/sau energie si/sau buna dispozitie si/sau sanatate datorita actiunilor improbabile si imbecile ale unor persoane care nu au nimic de cistigat de pe urma discomfortului, dificultatilor, si pagubelor pe care ni le cauzeaza. Nimeni nu stie, intelege sau poate explica motivul pentru care acele creaturi actioneaza in modul in care o fac. De fapt, nu exista explicatie - sau mai bine zis exista doar o singura explicatie: prostia.

DISTRIBUTIA FRECVENTEI

Majoritatea oamenilor nu actioneaza intr-un mod consistent. In anumite circumstante o persoana va actiona intr-un mod inteligent, iar in altele va actiona ca un handicapat. Singura exceptie importanta la aceasta regula este reprezentata de prosti, care in mod normal arata o puternica proclivitate catre consistenta perfecta in toate cimpurile actiunii umane.

Aceasta nu face sa putem reprezenta pe grafic doar prostii. Putem calcula pentru fiecare persoana o medie ponderata in planul graficului, independent de gradul sau de inconsistenta. O persoana handicapata poate actiona ocazional in mod inteligent, si in alte ocazii ca un bandit. Dar din moment ce persoana in cauza este fundamental handicapata, majoritatea actiunilor sale vor avea aceasta caracteristica. Astfel, media ponderata a actiunilor acelei persoane o va plasa pe aceasta in quadrantul H al graficului de baza.

Faptul ca este posibil sa plasam indivizii pe grafic, in loc de a plasa actiunile lor, ne permite o digresiune despre frecventa tipurilor bandit si prost.

Banditul perfect este acela care, prin actiunile sale, le cauzeaza altora pierderi egale cu cistigurile pe care le deriva el insusi. Cea mai primitiv banditism este hotia. O persoana care iti fura 100 de euro fara sa-ti cauzeze alte pierderi sau prejudicii este un bandit perfect: tu pierzi 100 de euro iar el cistiga fix 100 de euro. Pe grafic, banditul perfect este plasat pe diagonala aflata la 45 de grade care divide aria B in doua sub-arii simetrice (linia OM din graficul de mai jos).



Cu toate astea, banditii "perfecti" sint relativ putini. Linia OM divide aria B in doua sub-arii, B1 si B2, si de departe, majoritatea covirsitoare a banditilor se plaseaza intr-una din aceste doua sub-arii. Banditii plasati in aria B1 sint acei indivizi ale caror actiuni le cauzeaza beneficii mai mari decit pierderile pe care le cauzeaza altor oameni. Toti banditii care merita o pozitie in aria B1 sint banditi cu nuante de inteligenta si pe masura ce se apropie de axa Ox, caracteristicile pe care le impart cu oamenii inteligenti se inmultesc.

Din nefericire indivizii care merita o pozitie in B1 nu sint foarte numerosi. Majoritatea banditilor se plaseaza in aria B2, cistigul pe care-l deriva din pagubele aduse altora fiind mult mai mic decit pagubele respective. Daca cineva te omoara ca sa te jefuiasca de 50 de euro, e departe de a fi banditul perfect. Generalii care cauzeaza distrugerea unor intregi armate pentru a obtine o medalie, de exemplu, fac parte din aceasta categorie.

Distributia frecventei prostilor este foarte diferita de cea a banditilor. In vreme ce banditii sint mai degraba raspinditi intr-o arie larga, prostii sint masiv concentrati de-a lungul unei linii, specific axa Y, sub origine. Motivul acestei distributii este ca majoritatea prostilor sint prosti stabili, si care nu oscileaza in prostia lor - cu alte cuvinte, insista cu perseverenta in a cauza pagube altor oameni fara a deriva nici un cistig personal. Exista totusi si oameni care prin actiunile lor improbabile, pe linga pagubele produse altora, se ranesc inclusiv pe ei insisi. Acestia sint genul de super-idioti, care in sistemul nostru vor aparea in aria S, la stinga axei Oy.

PUTEREA PROSTIEI

Nu este greu de inteles modul in care puterea sociala, politica si institutionala mareste potentialul distructiv al unui prost. Totusi trebuie sa explicam si sa intelegem, esentialminte ce anume face ca o persoana proasta sa prezinte un pericol pentru ceilalti oameni - cu alte cuvinte, in ce consta puterea prostiei.

Esentialmente, prostii sint periculosi pentru ca oamenii rationali gasesc dificil sa-si imagineze si sa inteleaga comportamentul nerezonabil. O persoana inteligenta poate intelege logica unui bandit. Actiunile banditului urmeaza un tipar de rationalitate: malefica daca vreti, dar totusi rationalitate. Banditul urmareste un cistig personal. Din moment ce nu e suficient de inteligent incit sa conceapa strategii pentru a obtine acest cistig facind de asemeni bine celorlalti, il va obtine facind rau. Asta nu e frumos, dar are logica, si daca esti rational poti sa prevezi acest tip de actiuni. Poti prevedea actiunile unui bandit, manevrele sale, si deseori iti poti construi o aparare.

In cazul unui prost, tot acest calcul este imposibil, dupa cum explica Legea a Treia. O creatura imbecila te va hartui fara nici un motiv, fara a obtine nici un avantaj, fara nici un plan sau schema logica, si in cele mai improbabile momente si locuri. Nu ai nici un mod rational de a prevedea cind si cum si de ce va ataca cretinul. Atunci cind te confrunti cu el, esti complet la mila lui. Deoarece modul de actiune al dobitocului nu se conformeaza regulilor ratiunii, rezulta ca:
a) in general, oamenii sint luati prin surpriza de atac
b) chiar si atunci cind devin constienti de atac, ei nu-si pot organiza o aparare rationala, pentru ca atacul insasi nu prezinta nici un fel de structura logica.

Faptul ca activitatea si miscarile unei astfel de creaturi sint absolut aleatoare si irationale, face nu doar apararea, problematica, ci si orice contra-atac, extrem de dificil - e ca si cum ai incerca sa impusti un obiect care e capabil de cele mai improbabile si inimaginabile miscari.

LEGEA A PATRA

Faptul ca handicapatii, anume cei care in sistemul nostru se plaseaza in aria H, nu recunosc in mod normal cit de periculosi sint prostii, nu este surprinzator. Esecul lor este doar o alta expresie a handicapului lor. Cu adevarat uimitor insa, este faptul ca inclusiv oamenii inteligenti si banditii, adeseori nu reusesc sa constientizeze puterea malefica inerenta in prostie. Este extrem de dificil sa explici cauzele acestui fenomen, putem sa remarcam insa, ca atunci cind se gasesc confruntati cu prosti, adesea atit oamenii inteligenti cit si banditii fac greseala de a se complace in sentimente indulgente si dispretuitoare, in loc de a secreta cantitati adecvate de adrenalina si a construi o aparare.

Am putea fi tentati sa credem ca un prost se va rani doar pe el insusi, dar asta inseamna sa confundam prostia cu handicapul. Ocazional sintem tentati sa ne asociem cu un prost, cu scopul de a-l folosi in propriile noastre planuri. O astfel de manevra are aproape intotdeauna efecte catastrofale deoarece:

a) este bazata pe o completa neintelegere a naturii esentiale a prostiei si

b) ii confera prostului pirghii aditionale intru exercitarea "darurilor" sale.

Putem spera sa manipulam prostul, si pina la pun punct, sa si reusim. Dar datorita comportamentului aleator al prostului, nu se pot prevedea toate idiotiile posibile si consecintele lor, si astfel, foarte curind, planurile vor fi pulverizate.

Acest fenomen este rezumat clar in Legea a Patra, care afirma ca:

Non-prostii subestimeaza intotdeauna puterea distructiva a prostilor. In mod particular, non-prostii uita constant faptul ca in toate ocaziile si circumstantele in care au avut de-a face sau s-au asociat in vreun fel cu prosti, indiferent sub ce forma, interactiunea s-a dovedit mereu a fi o costisitoare greseala.

De-a lungul secolelor si mileniilor, atit in viata publica cit si in cea privata, nenumarati indivizi au esuat in a lua in considerare Legea a Patra, si acest esec a cauzat omenirii pierderi incalculabile.

LEGEA A CINCEA

In loc sa consideram bunastarea individului, sa luam acum in considerare bunastarea societatii, privita in acest context ca fiind suma algebrica a conditiilor individuale. O intelegere completa a Legii a Cincea este esentiala in aceasta analiza. Putem face o paranteza aici pentru a mentiona faptul ca Legea a Cincea este cel mai cunoscuta si corolarul sau este citat in mod frecvent. Legea a Cincea spune ca:

Un prost este cel mai periculos tip de om.

Corolarul la aceasta Lege este ca:

Un prost este mai periculos decit un bandit.

Rezultatul actiunii unui bandit perfect (persoana care se plaseaza pe linia OM) este pur si simplu un transfer de bogatie si/sau bunastare. Dupa actiunile unui bandit perfect, banditul are un plus de partea sa, perfect echivalent cu minusul pe care l-a cauzat altuia. Societatea luata ca intreg nu este nici mai buna nici mai rea. Daca toti membrii unei societati ar fi banditi perfecti, societatea ar ramine stagnanta dar nu ar exista nici un dezastru major. Totul ar consta din transferuri masive de bogatie si bunastare in favoarea acelor care actioneaza. Daca toti membrii ar actiona cu rindul, nu doar societatea ci si indivizii s-ar gasi intr-o homeostaza perfecta.

Atunci cind prostii sint la lucru, povestea este complet diferita. Prostii cauzeaza pierderi altora fara a deriva beneficii din asta. Astfel, societatea ca intreg, saraceste. Expresia grafica a acestui sistem de contabilitate este impartirea totalitatii societatii in doua sub-arii de catre dreapta POM - toti indivizii care se plaseaza la dreapta acestei drepte, contribuie la propasirea societatii, desi in grade diferite; cei ale caror actiuni se gasesc la stinga dreptei POM ducind la saracirea si deteriorarea ei.



Cu alte cuvinte, handicapatii cu nuante de inteligenta (aria H1), banditii cu nuante de inteligenta (aria B1), si mai ales inteligentii (aria I) contribuie, desi in grade diferite, la bunastarea si progresul lumii. Pe de alta parte, banditii cu nuante de prostie si handicapatii cu nuante de prostie reusesc sa contribuie la pagubele produse de prosti, amplificind consecintele catastrofale ale puterii acestui grup.

Toate acestea sugereaza anumite reflectii asupra performantelor societatilor. In conformitate cu Legea a Doua, fractiunea de prosti este o constanta S, neafectata de timp, spatiu, rasa, clasa sociala, sau orice alta variabila istorica socio-culturala. Ar fi o grava eroare sa credem ca procentul de prosti dintr-o societate decazinda este mai mare decit cel dintr-o societate aflata in dezvoltare. Ambele societati sufera de acelasi procentaj de prosti. Diferenta intre cele doua consta in faptul ca in cazul societatii decaniznde:

a) prostilor li se permite mai multa activitate, cu consecintele de rigoare

b) exista o diferenta in compozitia sectiunilor non-prostilor, cu un relativ declin al populatiilor din ariile I, H1 si B1 si respectiv o crestere proportionala a populatiilor H2 si B2.

Aceasta presupunere teoretica este abundent confirmata de o analiza exhaustiva a cazuisticii istorice. De fapt, analiza istorica ne permite sa reformulam concluziile teoretice intr-o forma mai factuala si realistic detaliata.

Indiferent daca avem in vedere perioada clasica, medievala, moderna sau contemporana, este impresionant faptul ca orice natiune aflat ain progres are o inevitabila fractiune S de oameni prosti. Totusi, natiunile aflate in progres au de asemeni un procent neobisnuit de oameni inteligenti care reusesc sa tina fractia S in sah, si in acelasi timp sa produca suficiente beneficii pentru ei insisi si restul societatii incit sa faca progresul o certitudine.

Intr-o tara aflata in regres, procentul de prosti este in continuare egal cu S, totusi in restul populatiei se observa in special printre cei aflati la putere o alarmanta proliferare a banditilor cu nuante de prostie (sub-aria B2 a quadrantului B) iar printre cei care nu se afla la putere, o egal de alarmanta proliferare a handicapatilor (aria H a graficului). O astfel de distributie a compozitiei non-prostilor intareste inevitabil puterea distructiva a fractiei S si face declinul inevitabil. Si tara se duce dracului.

~ Carlo M. Cippola.
Ilustratii de James Donnelly.

No comments:

Post a Comment