Am văzut o mulţime de reacţii după anunţul că în caz de război bărbaţii vor fi recrutaţi obligatoriu. Majoritatea acestor reacţii sunt de genul: eu nu vreau să merg la război pentru că nu vreau să mor pentru Ponta, Băsescu, Voiculescu etc. Alt argument este ceva de genul: ce poate face un om obişnuit cu un AKM în faţa unor soldaţi profesionişti? – mai bine îmi văd de treabă şi stau acasă.
Nici una din aceste luări de poziţie nu ţine seama de o chestie simplă. Nimeni nu te întreabă dacă vrei să mergi la război. Războiul pur şi simplu vine peste tine şi fiecare om dovedeşte din ce este făcut cu adevărat. În cazul unei invazii moartea nu mai alege: defetişti, trădători, pacifişti – toţi mor la grămadă. Vrei – nu vrei, tot mori. Degeaba spui că nu vrei să mori pentru Ponta sau Băsescu. Plus că un om simplu cu un AKM în mână poate face destul de multe, depinde cât este de hotărât.
O armată, oricât de slabă ar fi, îl pune cât de cât pe gânduri pe orice invadator. În 1878 armata română nu a cedat în faţa ameninţărilor ruşilor. La fel în 1944 – existenţa armatei române i-a ţinut cât de cât în şah pe sovietici, le-a dat de lucru, i-a îngrijorat. În decembrie 1989 sovieticii tare ar fi vrut să acorde puţin sprijin loviturii de stat – însă s-au găsit ofiţeri care să spună că deschid focul asupra oricărui militar străin care trece graniţa. Cu nişte pacificatori sovietici în ţară în decembrie 1989 evenimentele din Transnistria s-ar fi putut desfăşura în Transilvania, puţin mai la vest. Regele Carol I le-a spus ruşilor în 1878 că armata română poate fi înfrântă, dar nu dezarmată – şi aşa a fost de atunci încoace. Nu este cea mai puternică armată din lume, îi lipsesc multe utilaje, însă armata română pune pe oricine pe gânduri, cât de cât.
Iar fără armată şi fără oameni dispuşi să lupte, restul românilor devin victime, viitori sclavi.
Nici una din aceste luări de poziţie nu ţine seama de o chestie simplă. Nimeni nu te întreabă dacă vrei să mergi la război. Războiul pur şi simplu vine peste tine şi fiecare om dovedeşte din ce este făcut cu adevărat. În cazul unei invazii moartea nu mai alege: defetişti, trădători, pacifişti – toţi mor la grămadă. Vrei – nu vrei, tot mori. Degeaba spui că nu vrei să mori pentru Ponta sau Băsescu. Plus că un om simplu cu un AKM în mână poate face destul de multe, depinde cât este de hotărât.
O armată, oricât de slabă ar fi, îl pune cât de cât pe gânduri pe orice invadator. În 1878 armata română nu a cedat în faţa ameninţărilor ruşilor. La fel în 1944 – existenţa armatei române i-a ţinut cât de cât în şah pe sovietici, le-a dat de lucru, i-a îngrijorat. În decembrie 1989 sovieticii tare ar fi vrut să acorde puţin sprijin loviturii de stat – însă s-au găsit ofiţeri care să spună că deschid focul asupra oricărui militar străin care trece graniţa. Cu nişte pacificatori sovietici în ţară în decembrie 1989 evenimentele din Transnistria s-ar fi putut desfăşura în Transilvania, puţin mai la vest. Regele Carol I le-a spus ruşilor în 1878 că armata română poate fi înfrântă, dar nu dezarmată – şi aşa a fost de atunci încoace. Nu este cea mai puternică armată din lume, îi lipsesc multe utilaje, însă armata română pune pe oricine pe gânduri, cât de cât.
Iar fără armată şi fără oameni dispuşi să lupte, restul românilor devin victime, viitori sclavi.
Comments
Post a Comment