09 May 2014

De ce nu mai avem “timp liber”?

In linii mari, istoria tehnologiei este istoria echipamentelor care înlocuiesc munca umană. Un buldoexcavator diesel poate face munca pe care o fac cinci sute de oameni la lopată. Un buldozer poate face treaba a cinci sute de tăietori de lemne cu topoare. Un calculator poate face treaba a cinci sute de contabili din vechime, care lucrau cu tocul şi hârtia. După secole de avans tehnologic, de ce ne găsim în situaţia de a munci la fel de mult? De ce majoritatea oamenilor de pe pământ trăiesc, în continuare, experienţa sărăciei? Timp de secole, viitorologii au prognozat o iminentă eră de destindere. De ce nu s­a materializat niciodată?

Motivul este acela că, la fiecare oportunitate, am ales să producem mai mult, în loc să muncim mai puţin. Datorita sistemului social impus, nici nu se putea alege altfel.

În actualul sistem, extinderea timpului liber este imposibilă fără un fel de redistribuire a bunăstării. Imaginaţi-vă ce s­ar întâmpla dacă, deodată, ar fi descoperită o tehnologie magică care ar putea dubla productivitatea fiecărui muncitor. Aceeaşi cantitate de bunuri ar fi disponibilă cu doar jumătate de muncă. Dacă cererea nu creşte, atunci jumătate din muncitori sunt de prisos. Pentru a rămâne competitive, firmele trebuie să concedieze jumătate din muncitori, să le facă program de lucru redus, sau să­i plătească mai puţin. Salariile cumulate vor scădea la jumătate, din moment ce nimeni nu va plăti muncitorii cu mai mult decât veniturile pe care le generează angajatorului. Muncitorii disponibilizaţi nu vor mai avea bani cu care să cumpere produse, chiar dacă acestea vor fi cu 50% mai ieftine. În cele din urmă, în ciuda faptului că sunt disponibile mai multe bunuri, cu mai puţin efort, banii necesari pentru cumpărarea acestor bunuri nu ajung la oamenii care ar putea să-i folosească. Într­adevăr, timpul liber s­a extins; dar acum este denumit „şomaj“ – iar rezultatele sunt catastrofice: o concentrare rapidă a bunăstării, deflaţie, falimente şi multe altele. 
Pe scurt, o “criza”.

No comments:

Post a Comment