Dragul meu tataie,
E 5 dimineata. M-am trezit din somn caci cineva m-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre Romania, convins fiind ca e o tara frumoasa cu oameni deosebiti. Multe persoane de aici nu stiu mai nimic despre Romania, o tara ratacita pe undeva prin Europa. Ce este Romania pentru mine? Cine este Romania pentru mine?
Am stiut imediat ca Romania pentru mine esti tu si ca vreau sa scriu despre tine, dar ma chinui de cateva zile sa scriu 5 cuvinte si nu-mi iese nimic. Stiu ca tu crezi ca te-am uitat, pentru ca nu te-am vizitat de mult. Sa ma ierti pentru asta si sa stii ca nu te-am uitat deloc.
Desi aveam sub 3 ani, imi aduc aminte tot…
Imi aduc aminte jocurile de tintar, dansurile “titadidi”, vocea ta calda din serile cu povesti, plimbarile cu barca ta care iti era atat de draga, serile in care aduceam impreuna oile si capritele de la stana si cum ma plimbai cu carutul de butelie.
Imi aduc aminte cum imi sarutai apasat obrajii si imi aduc aminte cum ma priveai cu ochii tai blanzi si umezi de emotie.
Imi aduc aminte serile cu miros de mar si cartof copt in soba sau de painea calda de abia scoasa din cuptor si pusa pe lavita.
Perioada in care am stat la tine a fost cea mai senina din viata mea si sa stii ca blandetea ta mi-a ramas in suflet… E ca si cum mi-ai fi daruit pe viata o baterie de echilibru din care sa ma alimentez in momentele mai zbuciumate… Pun pariu ca nici nu stii ca ai facut asta pentru mine, ca mi-ai daruit cel mai minunat cadou…
Mor de ciuda ca nu am o poza cu tine sa o atasez la randurile astea… Ar fi de 1000 de ori mai graitor decat tot ce as putea eu sa scriu aici. Dar promit ca am sa mai trec sa mai ascult povestile tale cu razboi si am sa mai facem si niste poze.
In zilele de astazi multi dintre colegii mei merg la cursuri de parenting (adica niste treburi despre cum sa fii un parinte mai bun) si chiar ma gandeam in sinea mea ca, desi ai trait intr-o perioada in care oamenii erau mult mai duri si viata mult mai grea decat ceea ce traim astazi, tie nu ti-a trebuit nici un curs ca sa stii sa iti cresti frumos copiii si nepotii…
Pentru ca esti atat de intelept… Intelepciunea ta nu se poate preda la nici un curs.
Avem acum nevoie sa ne intoarcem la intelepciunea ta si daca am face-o mai des, am fi mai buni…
Te imbratisez cu drag,
E 5 dimineata. M-am trezit din somn caci cineva m-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre Romania, convins fiind ca e o tara frumoasa cu oameni deosebiti. Multe persoane de aici nu stiu mai nimic despre Romania, o tara ratacita pe undeva prin Europa. Ce este Romania pentru mine? Cine este Romania pentru mine?
Am stiut imediat ca Romania pentru mine esti tu si ca vreau sa scriu despre tine, dar ma chinui de cateva zile sa scriu 5 cuvinte si nu-mi iese nimic. Stiu ca tu crezi ca te-am uitat, pentru ca nu te-am vizitat de mult. Sa ma ierti pentru asta si sa stii ca nu te-am uitat deloc.
Desi aveam sub 3 ani, imi aduc aminte tot…
Imi aduc aminte jocurile de tintar, dansurile “titadidi”, vocea ta calda din serile cu povesti, plimbarile cu barca ta care iti era atat de draga, serile in care aduceam impreuna oile si capritele de la stana si cum ma plimbai cu carutul de butelie.
Imi aduc aminte cum imi sarutai apasat obrajii si imi aduc aminte cum ma priveai cu ochii tai blanzi si umezi de emotie.
Imi aduc aminte serile cu miros de mar si cartof copt in soba sau de painea calda de abia scoasa din cuptor si pusa pe lavita.
Perioada in care am stat la tine a fost cea mai senina din viata mea si sa stii ca blandetea ta mi-a ramas in suflet… E ca si cum mi-ai fi daruit pe viata o baterie de echilibru din care sa ma alimentez in momentele mai zbuciumate… Pun pariu ca nici nu stii ca ai facut asta pentru mine, ca mi-ai daruit cel mai minunat cadou…
Mor de ciuda ca nu am o poza cu tine sa o atasez la randurile astea… Ar fi de 1000 de ori mai graitor decat tot ce as putea eu sa scriu aici. Dar promit ca am sa mai trec sa mai ascult povestile tale cu razboi si am sa mai facem si niste poze.
In zilele de astazi multi dintre colegii mei merg la cursuri de parenting (adica niste treburi despre cum sa fii un parinte mai bun) si chiar ma gandeam in sinea mea ca, desi ai trait intr-o perioada in care oamenii erau mult mai duri si viata mult mai grea decat ceea ce traim astazi, tie nu ti-a trebuit nici un curs ca sa stii sa iti cresti frumos copiii si nepotii…
Pentru ca esti atat de intelept… Intelepciunea ta nu se poate preda la nici un curs.
Avem acum nevoie sa ne intoarcem la intelepciunea ta si daca am face-o mai des, am fi mai buni…
Te imbratisez cu drag,
Comments
Post a Comment