Tradarea Romaniei

A trecut până și ultima speranță că ceva si chiar cineva se va schimba odată cu victoria USL-ului în alegerile din 2012. Pentru a nu știu câta oară, am constatat că una se spune la alegeri și alta se face după. Și cu toate astea, suntem mințiți în față, păcăliți ca la “alba-neagra”, furați ca-n codru. Nimeni și mai ales nimic, se pare, nu trezește acest popor.

V-aduceți aminte cum în 1989 ascultam înfrigurați la radio ce se întâmplă în țările din jurul nostru? V-aduceți aminte cum, în același 1989 ascultam la radio la “Europa Liberă” sau la “Vocea Americii” ce se întâmplă chiar și în țară la noi? 

Acum vedem și auzim ce se întâmplă în Italia, Grecia, Spania, Bulgaria și… nimic. NIMIC și NIMENI. Mă întreb ce s-ar fi schimbat în România lui 1989 dacă Ceaușescu sau alții (?!) nu organizau acel miting din Piața Palatului. 

Mă mai întreb și cine ar trebui să organizeze un miting acum, în 2013, ca să ne urnim din loc. În 1989 stăteam cu urechea lipită de radio. În 2013 stăm cu retina lipită de TV și în tot acest timp Trădarea se face prin prădarea României. 

In 1989 s-a dat liber la prădarea României. Și încă mai este. De prădat.

Rând pe rând, ni s-a comunicat si explicat că trebuie: să închidem, să vindem, să implementăm, să privatizăm, să demolăm, să concesionăm. Mai simplu: să nu mai avem noi! Alții pot să le aibă, dar nu NOI. NOI nu putem. Și pentru asta, suflete de slugă s-au găsit, s-au ales, s-au numit.

 

Acum câțiva ani începuseră discuții despre cine, de ce și cum a privatizat sistemul bancar din România, PETROM-ul, ROMPETROL-ul si SIDEX-ul. Acum ni se vorbește despre necesitatea si obligativitatea vânzării CFR-ului, a HIDROELECTRICII, a ROMGAZ-ului, a TRANSGAZ-ului, a TRANSELECTRICII, a pădurilor, terenurilor, apei, aerului. Și, peste câțiva ani ne vom întreba din nou cine, de ce și cum?! Răspunsul e simplu: sufletele de slugă!

 

Vorbim de regionalizare, dar nu de unirea cu Moldova de peste Prut. Vorbim de privatizare, dar nu de locuri de muncă. În 1990, un alt tânăr prim-ministru vorbitor de străineză ne lua ochii și îmbogățea lexicul limbii române cu noi cuvinte: implementare, privatizare… etc.

 

În 2013, un altul face la fel. Și… nimic. Istoria se repetă: și… nimic! Interesul României a cerut acord cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană în 2010. Interesul României a cerut coabitare în 2012. Interesul României cere și vânzarea  a TOT ce a mai rămas de vândut, chiar și a poporului însuși pe care il regionalizăm și îi vindem per capita, în funcție de rasă: ardeleni, moldoveni, bănățeni.

Până când? Și mai ales: ce le veți spune copiilor și nepoților voștri când vă vor întreba, nereușind să înțeleagă ce nu e de înțeles- de ce?!