NATO, UE, NOI

   
   Posibila iesire a Turciei din NATO face ca situatia geo-politica locala a tarii noastre sa se agraveze.

    Noi fiind o ţară mică, sfrijită şi aşezată într-o poziţie extrem de nefericită, în care nu ne putem apăra într-un mod eficient de influenţe ale unor forţe cu mult deasupra noastră va trebui să gîndim această situaţie la modul foarte pragmatic şi să ciulim urechea la vuietul vîntului ca să ştim în ce direcţie bate şi cam cu ce putere o face. Aşa de pildă am făcut în primul război mondial, cînd ne-am asociat cu cei care aveau să fie victorioşi, avînd după aceea o Românie mare, şi aşa de pildă nu am făcut în cel de-al doilea război, cînd am urinat împotriva vîntului cu consecinţele de rigoare şi abia apoi pe ultima sută de metri ne-am orientat corect, însă prea tîrziu totuşi, rămînînd astfel cu o Românie mai mică.

  Este de aceea de dorit să aflăm care vor fi forţele dominante în viitorul foarte apropiat şi chiar în cel îndepărtat, astfel încît să nu ne angajăm într-o luptă cu ele care se va solda inevitabil cu înfrîngerea noastră, dar mai mult, cu cheltuirea energiei, resurselor şi vieţilor oamenilor într-o întreprindere falimentară şi contraproductivă. Iar pentru a afla care vor fi forţele care vor fi dominante în viitorul îndepărtat, este necesar să călătorim cu mintea pînă în trecutul îndepărtat, mai exact pînă în Evul Mediu, aceasta fiind suficient de departe în timp pentru scopurile acestei discuţii.

   Puterea unei naţiuni, a unui imperiu sau a unei coaliţii de state provine din interacţiunea între următorii factori: nivelul tehnologic, mărimea populaţiei, nivelul de pregătire al populaţiei precum şi accesul la resurse naturale. Există de asemenea factori istorici şi geografici care sînt specifici fiecărei structuri politice şi care exercită o influenţă importantă. Toţi aceşti factori se traduc în uneltele pentru dominaţie, care sînt puterea militară şi puterea economică, puterea politică fiind o expresie a acestora două. Revenind la situaţia din Evul Mediu, prin anii 1500 nivelul tehnologic era aproximativ acelaşi în toate imperiile sau statele lumii, cît şi nivelul de educaţie al populaţiei, însă ceea ce se observă după o consultare a unei hărţi a populaţiilor din Evul Mediu este că populaţia lumii era distribuită cu precădere în China şi în India, acestea două avînd împreună mai mult decît toate celelalte state, imperii şi triburi luate la un loc. De aceea, în acea epocă îndepărtată, China şi India erau cele mai mari puteri ale lumii, deşi vreo dominaţie a lor nu a putut fi resimţită din cauză că lumea nu era globalizată şi la fel de dinamică precum în prezent şi din cauză că aceste state-imperii, nu au fost interesate de expansiune ci de conservarea stabilităţii lor ca imperii-state între nişte graniţe statice.

    Treptat, raportul de forţe a început să se schimbe. În ţările Europei Vestice a început revoluţia ştiinţei, exprimată inclusiv în revoluţia ştiinţei geografiei şi traduse în cucerirea unor vaste suprafeţe de pe planetă şi deci accesul la mult mai multe resurse brute, acestea potentand si mai mult evoluţia tehnologică perenă. Revoluţia ştiinţifică a fost o revoluţie generată de o idee nouă. Mai toate sistemele politice, sociale, religioase, filozofice de pînă la acea vreme conţineau implicit sau explicit ideea că ele sînt cele mai bune din cîte există şi că sint nişte sisteme complete de cunoaştere sau comportament, adică sisteme la care nu se mai poate adăuga nimic important; tot ceea ce era important era presupus cunoscut şi suficient. Sistemul ştiinţific diferă prin faptul că este un sistem incomplet care se prezintă ca atare; în ştiinţă se afirmă necunoaşterea şi se procedează la investigaţii, în timp ce celelalte sisteme afirmă cunoaştere suficientă sau cunoaştere absolută; ele nu pot evolua precum sistemul ştiinţific. Acesta a crescut nivelul tehnologic şi nivelul de pregătire al populaţiei în ţările în care a fost adoptat.

     Astfel puterile Europei de Vest au crescut în putere economică şi în putere militară într-un ritm foarte rapid, care i-a lasat mult în urmă pe indieni şi pe chinezi. Deja în 1850 întreaga Indie era exploatată de către Imperiul Britanic, iar tot pe la această vreme China se tot lupta cu englezii şi cu francezii şi lua bătaie fără drept de apel din cauza inferiorităţii tehnologice. Ceea ce se întîmplă întotdeuna la interacţiunea dintre culturi, este că se produce contaminare culturală, şi puterile din fruntea imperiilor arareori ajung să înţeleagă că reprezintă doar o chestiune de timp pînă cînd acel avantaj care le-a permis să se extindă, să domine şi să cucerească va cădea în mîinile celor ocupaţi şi va fi folosite de către aceştia împotriva imperiului. De aceea imperialismul este o forţă cu consecinţe mixte; în timp ce pe de-o parte populaţiile ocupate sînt exploatate, pe de altă parte iau contact mai devreme sau mai tîrziu cu cunoaşterea din spatele puterii forţelor de ocupaţie, scăzînd diferenţa tehnologică şi astfel posibilitatea de-a fi sub dominaţie.

   Nu a trecut deci prea mult timp pînă cînd toată ştiinţa şi tehnologia europenilor a trecut în mîinile chinezilor, la început mai greu, apoi din ce în ce mai rapid. Atît tehnologia comercială cît şi cea militară, au fost cumpărate, replicate sau furate de către chinezi şi de către indieni, şi acum ne aflăm din nou în situaţia în care ştiinţa şi tehnologia se răspîndesc din ce în ce mai rapid eliminînd diferenţele care provin din această direcţie. China a observat foarte repede că puterea lor stă si în canitatea imensă de resurse umane şi au ales un sistem socialist, pentru a ridica nivelul de pregătire al întregii populaţii şi nu doar a unui grup, restrîns, a unei elite. În India, o ţară cu populaţie apropiată de cea a Chinei lucrurile au mers un pic mai prost, probabil datorită exploatării ei de către Imperiul Britanic, însă în competiţia economică internaţională indienii vin şi ei puternic din urmă.

   Odată cu răspîndirea ştiinţei şi tehnologiei în mod uniform pe suprafaţa planetei, ţările care au beneficiat în trecut de avantaje din această direcţie, le pierd - mai exact ţările europene şi S.U.A. îşi pierd pe zi ce trece din puterea economică. Din acelaşi motiv, puterea lor militară ajunge să fie negată şi irelevantă iar în situaţia în care chinezii, ruşii şi indienii au toţi bombe nucleare şi sînt înarmaţi pînă în dinţi cu armament de ultimă oră şi tehnologii de distrugere inovatoare; blocul militar organizat în jurul S.U.A. nu mai poate decît să se lege de ţări mici care nu se pot apăra singure şi nu va putea defel să atace sau să intimideze militar tarile mari, adica tarile care contează.

   Rămîne deci pe viitor ca puterea politică să depindă de calitatea şi numărul resurselor umane din fiecare stat, luînd insa în considerare faptul că în economia mondială tranzacţiile se fac în aşa fel încît resursele brute sînt vîndute la preţuri din ce în ce mai mici în comparaţie cu produsele prelucrate.
Pentru a înţelege diferenţele de resurse umane cu care avem de-a face trebuie să dăm nişte cifre. Populaţia Chinei este de 1 300 000 000 de locuitori, iar cea a S.UA. este de 300 000 000; populaţia Indiei este tot de 1 300 000 000 în timp ce populaţia U.E. este de 750 000 000. Deci doar China luată singură are mai mulţi locuitori decît S.U.A., U.E. şi Japonia la un loc. China face parte dintr-o organizaţie economică şi cel mai probabil şi militară, numită "B.R.I.C.S." B.R.I.C.S. de la Brazilia, Rusia, India, China şi South Africa. Această organizaţie care deţine aproape jumătate din populaţia planetei va deţine în foarte scurt timp (15-25 de ani) puterea economică dominantă şi prin urmare şi puterea politică.
   Actualmente lumea este scindată între doi poli ai puterii economice: pe de-o parte ceea ce numesc eu "Imperiul": S.U.A., U.E., Japonia, Australia, Canada şi cu toţi aliaţii lor şi pe cealaltă parte B.R.I.C.S., cu aliaţii şi sateliţii lor, în timp ce mai multe ţări din Africa şi din alte părţi sînt spectatoare la războiul economic iar altele din Orientul Mijlociu sînt prinse în mijlocul său şi cam ameţite de acţiune.

  Deşi încă Imperiul deţine supremaţia economică la nivel mondial, ea este în "scădere accelerata", iar această tendinţă va creste. Populatiei cvasineinformate I se sevesc nişte poveşti banale despre cum S.U.A. a ajuns Imperiul care este din cauza eficienţei miraculoase a capitalismului, a libertăţii economice care este practicată în S.U.A. şi alte astfel de gogoşi. În adevăr, S.U.A. este unde este deoarece după cel de-al doilea război era singura naţiune industrializată pe al cărei teritoriu nu trecuse războiul şi care nu era devastată din cauza asta. După război S.U.A. a fost într-o poziţie de putere unică şi şi-a folosit faptul că era singurul loc de unde se mai puteau cumpărau lucruri, pentru a-şi răspîndi influenţa pe toată suprafaţa planetei, în timp ce celelalte ţări se ocupau să-şi reconstruiască localităţile distruse, infrastructura dezintegrată şi populaţiile decimate şi traumatizate. Încă se mai profită de pe urma acestor avantaje prin intermediul dolarului, care folosit ca monedă pentru tranzacţiile internaţionale modifică profiturile acelor tranzacţii în favoarea S.U.A., dar intr-un mod inevitabil şi această practică îşi va găsi în curînd sfîrşitul.

   Unde ne lasă asta pe noi? Păi ar fi de dorit să avem toate aceste lucruri în vedere şi chiar dacă acum sîntem sclavi ai Imperiului să nu fim printre cei mai ţanţoşi şi mai linguşitori dintre sclavi, aşa cum se întîmplă. Măcar pentru început să nu mai lingem covorul pe care calcă stăpînul, iar dacă politicienii noştri tot consideră că nu se poate fără, măcar să arate că o fac puţin mai în scîrbă. Mă uit la vecinii noştri bulgari, la unguri sau la sîrbi şi văd că au o atitudine mult mai demnă şi mai rezervată, ba adeseori chiar manifestă opoziţie neascunsă faţă de organizaţia imperială care în mod evident nu este interesată de bunăstarea noastră ci de bunăstarea ei, mai ales acolo, la centrul centrului şi nu la periferie, de care sincer, li se rupe. Văd că vecinii noştri au supravieţuit bine-mersi cu această atitudine a lor.

   Noi, aici (mă refer la politicienii noştri), vrem să fim mai pro-americani decît Unchiul Sam şi mai pro-europeni decît preşedintele U.E. Despre a fi pro ca despre a fi pro, dar ce să mai spui despre a fi anti... Aici anticomunismul este în floare, într-o floare care înfloreşte perpetuu. Se îndeamnă unii pe alţii la a fi care de care mai anticomunist, nu se lasă pînă cînd nu sînt cei mai anticomunişti dintre anticomunişti, trebuie să se spargă în figuri condamnînd neapărat comunismul ca o ideologie criminală, fiind parcă ignoranţi de faptul că în foarte scurt timp viitoarea cea mai mare putere economică de pe planetă este condusă de o organizaţie numită C.P.C., care vine de la "Communist Party of China". M-aş distra teribil peste cîţiva ani, să-i văd pe aceşti vajnici anticomunişti cum vor trebui să-şi înghită retorica anticomunistă ca să poată face afaceri cu Partidul Comunist Chinez. 

  De asemeni rusofobia e la ea acasă în România, şi politicienii noştri se iau la întrecere cu rusofobii americani şi cu cei din alte ţări occidentale, să porcească care cum apucă mai bine pe Rusia şi să explice ce-a mai făcut rău Rusia în ultima vreme. În timpul ăsta Rusia, cea mai mare ţară din Europa, cea mai mare ţară din Asia şi cea mai mare ţară din lume, stă călare pe armament de ultimă generaţie

   Sa nu ne amagim, Romania se afla intr-o situatie destul de nociva acum. Nu este prima, nu va fi nici ultima din existenta noastra. Depinde insa de cum vom sti sa ne pozitionam si sa negociem in asa fel incat rezultatul final sa nu fie unul dezastruos.

Comments