Una dintre teoriile cele mai prezente in mediul de afaceri este aceea ca atat conducerea cat si subalternii trebuie sa considere firma ca fiind un fel de familie, pentru a avea armonie si succes impreuna!
E normal ca ideea sa le placa celor din conducere. Ei se considera parintii (care iau decizii si au intotdeauna dreptate) iar pe ceilalti ii considera ca fiind copiii (care trebuie sa asculte si sa execute). Copiii trebuie sa aiba incredere in parinti pentru ca acestia le vor binele, nu? Deci subalternii trebuie sa aiba incredere in conducere, nu? Frumos! Ca in basme!
Functioneaza? Partial, da! Partial, nu! De fapt, firma este intr-o stare de echilibru instabil! Angajatii pot fi pacaliti ca firma este ca o familie, dar mai devreme sau mai tarziu isi vor da seama ca firma n-are nicio legatura cu familia. E greu pana-si da seama unul, apoi in scurt timp vor sti toti. Atunci puteti avea o firma plina de „persoane care vor sa-si insele familia”! Va fi „un soc al culturii interne” care va va lua prin surprindere! Nu veti sti ce sa faceti si poate duce chiar la sfarsitul firmei! Copiii sunt iresponsabili, nu-i asa?
Ideea ca firma ar fi „ca o familie” este profund gresita si face rau nu numai angajatilor ci si angajatorilor carora le place si care o promoveaza!
Intr-o familie relatiile trebuie sa se bazeze pe afectiune si respect! Intr-o firma relatiile trebuie sa se bazeze pe interese si respect! Nimanui nu-i place sa recunoasca faptul ca e vorba de interese. Dar, de ce nu? Notiunea de interes este considerata ca fiind ceva negativ. In realitate exista si interese legitime. Interesul conducerii de a obtine venituri cat mai mari este firesc; tot firesc este si interesul subalternilor de a obtine venituri cat mai mari. Daca unii sau ceilalti au motive importante de nemultumire, situatia firmei nu va fi buna, indiferent care sunt cei nemultumiti: conducerea sau subalternii.
Ceea ce trebuie sa conteze cel mai mult intr-o familie sunt relatiile! Membrii familiei pot renunta la aproape orice pentru a pastra calitatea relatiilor dintre ei. Ceea ce trebuie sa conteze cel mai mult intr-o firma sunt performantele! Firma poate renunta la aproape orice persoana daca e nevoie pentru a creste performantele!
Cand conducerea sustine ca firma este o familie, inseamna ca nu a gasit o solutie „mai convenabila” pentru a-si motiva angajatii!
Solutia este de a crea un cadru bazat pe notiunile: parteneriate, echipa si interese!
Firma este un ansamblu de parteneriate! In primul rand parteneriate intre angajatori si angajati. Contractul de munca trebuie dublat de o relatie solida! Increderea se bazeaza pe reciprocitate! Prin parteneriate, fiecare parte isi urmareste propriul interes!
Firma trebuie sa fie o echipa! O echipa urmareste un interes comun!
Deci, mai multe persoane isi asuma sa colaboreze pentru a-si putea urmari interesele! Oricum oamenii isi urmaresc interesele! De ce sa nu va folositi de aceasta realitate? Daca sunteti la conducerea unei firme, este treaba dumneavoastra sa va ganditi cum sa-i determinati pe subalterni sa urmareasca interesul firmei!
Un cadru bazat pe parteneriate, echipa si interese plaseaza firma intr-o pozitie de „echilibru stabil” si o fereste de „un soc al culturii interne”, iar conducerea va sti cu adevarat cum sa-si motiveze subordonatii!
Deci, din punctul meu de vedere, firma NU ESTE si nici NU TREBUIE SA SE CONSIDERE ca o familie!
(www.blogulunuiconsultant.wordpress.com)
(www.blogulunuiconsultant.wordpress.com)
Comments
Post a Comment