La o rascruce de drumuri, ai doua cai.
Calea din stanga este calea adormirii de sine.
Pe aceasta cale, in timp ce mergi, incepi sa te molesesti, sa uiti si la sfarsit sa adormi un somn adanc al constiintei. Pe calea adormirii, uiti toate promisiunile pe care ti le-ai facut tie.
Cand erai copil si parintii se certau si tu ti-ai promis tie ca in familia ta nu vor exista certuri ci doar iubire.
Cand ai ramas fara bani in momente foarte importante si ai ajuns chiar sa plangi si ti-ai jurat tie ca vei invata, vei munci si vei face orice este nevoie pentru ca niciodata sa nu mai plangi din cauza banilor.
Cand ai vazut raul din jurul tau si nu aveai nicio putere sa schimbi ceva si ti-ai promis ca intr-o zi vei fi de partea binelui si vei lupta pentru ca raul sa nu isi intinda tentaculele asupra lucrurilor care sunt importante pentru tine.
Cand ai fost bolnav si ai promis ” Doamne, ajuta-ma sa fiu bine si promit ca voi avea grija de sanatatea mea in mod exemplar”.
Toate astea si multe, multe altele sunt uitate. Pentru ca ai uitat ce ti-ai promis, acum traiesti toate acele lucruri care ti-ai promis ca nu le vei mai permite in viata ta.
Acum, traind mai rau ca niciodata, mai ai doar o speranta privind in viitor.
Stii ca timpul se scurge si te grabesti.
Nu mai ai rabdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi sa astepti. Vrei sa se intample ceva repede. Si o iei la fuga, incercand sa prinzi orice lucru care ti se va arata insa ai uitat ca esti pe drumul uitarii si ca cu cat esti mai departe pe acest drum, cu atat uiti mai mult, mai repede si cazi intr-un somn adanc.
Stii ca timpul se scurge si te grabesti.
Nu mai ai rabdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi sa astepti. Vrei sa se intample ceva repede. Si o iei la fuga, incercand sa prinzi orice lucru care ti se va arata insa ai uitat ca esti pe drumul uitarii si ca cu cat esti mai departe pe acest drum, cu atat uiti mai mult, mai repede si cazi intr-un somn adanc.
Acum, nu mai ai niciun control. Faci parte dintr-o masa uriasa de zombie care nu mai au control asupra vietii lor. Esti dus de val, din inertie, impins de marea masa a celorlalti oameni adormiti pe drumul adormirii.
La asta se referea Bnejamin Franklin cand spunea ca ”Multi oameni mor la 25 de ani insa sunt ingropati la 75”.
Pe drumul adormirii de sine nu mai exista dorinte, obiective, entuziasm, putere personala, decizii, fericire, munca, efort, victorie, esec, lectii invatate, alte victorii.
Pe acest drum nu mai exista viata.
Ca si un adormit ce are un cosmar, mai tresari din cand in cand, scotand sunete ciudate, in timp ce in cosmarul tau ti se intampla lucruri groaznice insa nu ai nicio putere asupra lor.
Banca iti ia casa.
Partenera sau partenerul te parasesc, te tradeaza in cel mai oribil mod.
Esti bolnav, obez sau ai boli in faze terminale.
Ca si in infernul lui Dante, te-ai ratacit intr-o padure:
”La jumatatea drumului vietii, m-am trezit intr-o padure intunecata caci am pierdut calea. Atat de obosit si somnoros am fost incat am abandonat calea cea dreapta. Sufletul meu s-a uitat in urma pe unde am trecut si nu mai era nicio fiinta vie. Padurea asta este atat de plina de rau inca nu isi satisface niciodata poftele lacome si de fiecare data cand se hraneste, este si mai flamanda.”
Nimeni nu te mai iubeste, pentru tine nu mai exista speranta si esti in fata unei usi.
Este usa de la intrarea lui infernul lui Dante si pe usa scrie: Lasati orice speranta, voi ce ce intrati aici.
Exista o vorba veche de cand timpul care spune ca oricat de mult te-ai dus pe un drum gresit, INTOARCE-TE.
Fa orice e nevoie, taraste-te daca e nevoie si ajungi inapoi la intersectia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine.
Si acum, alege cealalta cale. Calea trezirii de sine.
Trezirea este rareori un proces placut si usor. Insa pe masura ce pasesti pe acest nou drum, lucrurile incep sa devina mai limpezi, mai clare. Primul lucru care se intampla dupa ce ai pasit suficient de mult pe drumul trezirii este ca incepi sa iti reamintesti.
Iti reamintesti toate promisiunile facute tie. Incepi sa iti aduci aminte toate suferintele pe care le-ai indurat si toate momentele cand ti-ai jurat ca nu vei mai trai aceleasi scenarii.
Ti-ai promis ca NU VEI UITA NICIODATA momentul ala cand de ziua ta nu ti-ai permis sa iti scoti prietenii la o petrecere, momentul ala in care erai tratat ca un sclav la job de un sef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decat tine, momentul cand te-ai uitat in oglinda si ti-ai promis ca nu iti vei mai neglija corpul niciodata, momentul cand ti-ai promis ca nu te vei opri din cautat pana cand nu vei gasi iubirea vietii tale.
Si pe masura ce iti aduci aminte toate aceste lucruri, incepe sa curga prin venele tale o energie pe care nu ai mai simtit-o de foarte multa vreme, cam de cand ai luat-o pe drumul adormirii.
Este entuziasmul si placerea de a trai din nou viata. Cu dureri si bucurii, cu infrangeri si victorii, cu lectii invatate si multa munca dar mai important ca orice, acum esti TREAZ si VIU.
Trecutul este viu in memoria ta cu lectiile si promisiunile din el, viitorul este viu in imaginatia ta cu toate minunatiile ce te asteapta dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.
Pentru ca in prezent, azi, este singurul moment cand poti sa construiesti ceva, sa cladesti si sa inventezi pentru ca intr-o zi, cand viitorul va deveni si el prezent, in acel prezent sa poti sa traiesti viata in care toate promisiunile pe care tu ti le-ai facut tie, vor fi in sfarsit, indeplinite.
Indiferent ca e vorba de un corp, o casa, o relatie sau o avere, toate se obtin CONSTRUIND. Pas dupa pas, zi dupa zi, prin actiune voluntara, prin intentia mintii tale si energia emotiilor tale.
Cum sa fii fericit si implinit pentru tot restul vietii: Fa un plan si executa-l.
Propune-ti un obiectiv, vis, scop. Fa un plan legat de cum vei atinge acest vis/obiectiv si imparte-l in pasi suficient de multi incat sa poata fi facuti zilnic fara sa te suprasoliciti.
E mai important ca pasii astia sa fie facuti zilnic decat orice altceva. Daca nu poti face zilnic, inseamna ca pasul e prea mare si te solicita pea mult. Fa-l mai mic.
Daca trebuie sa pui 100 de lei pe zi deoparte si nu poti, pune 10 lei si daca nu poti face nici asta pune 1 leu, dar pune zilnic.
Daca trebuie sa mananci cu 1000 de calorii mai putin si nu reusesti, propune-ti 500 si daca nu merge nici asta, macar 100, dar mananca mai putin decat trebuie, zilnic.
Daca vrei sa citesti 100 de pagini pe zi, dar nu reusesti, propune-ti 50 si daca nici asta nu merge, citeste 10. Dar fa-o zilnic.
Masoara si noteaza.
Masurand si notand ceea ce faci, paginile, caloriile, repetarile la sport, caramizile pe care le pui la casa, dobandesti un sentiment al progresului pe care nu il vei avea NICIODATA fara sa masori.
De unde stii daca ai facut zilnic ce ti-ai propus, sau cate zile ai ratat daca nu e notat niciunde?
Te bazezi pe memorie?
Zi-mi ce ai mancat acum exact 11 zile. Si in ce cantitate. UPS!.
Nu notezi, nu ai referinta, nu ai progres real.
Deci nu ai fericire, implinire si progres real in viata.
Pe drumul adormirii de sine nu mai exista dorinte, obiective, entuziasm, putere personala, decizii, fericire, munca, efort, victorie, esec, lectii invatate, alte victorii.
Pe acest drum nu mai exista viata.
Ca si un adormit ce are un cosmar, mai tresari din cand in cand, scotand sunete ciudate, in timp ce in cosmarul tau ti se intampla lucruri groaznice insa nu ai nicio putere asupra lor.
Banca iti ia casa.
Partenera sau partenerul te parasesc, te tradeaza in cel mai oribil mod.
Esti bolnav, obez sau ai boli in faze terminale.
Ca si in infernul lui Dante, te-ai ratacit intr-o padure:
”La jumatatea drumului vietii, m-am trezit intr-o padure intunecata caci am pierdut calea. Atat de obosit si somnoros am fost incat am abandonat calea cea dreapta. Sufletul meu s-a uitat in urma pe unde am trecut si nu mai era nicio fiinta vie. Padurea asta este atat de plina de rau inca nu isi satisface niciodata poftele lacome si de fiecare data cand se hraneste, este si mai flamanda.”
Nimeni nu te mai iubeste, pentru tine nu mai exista speranta si esti in fata unei usi.
Este usa de la intrarea lui infernul lui Dante si pe usa scrie: Lasati orice speranta, voi ce ce intrati aici.
Exista o vorba veche de cand timpul care spune ca oricat de mult te-ai dus pe un drum gresit, INTOARCE-TE.
Fa orice e nevoie, taraste-te daca e nevoie si ajungi inapoi la intersectia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine.
Si acum, alege cealalta cale. Calea trezirii de sine.
Trezirea este rareori un proces placut si usor. Insa pe masura ce pasesti pe acest nou drum, lucrurile incep sa devina mai limpezi, mai clare. Primul lucru care se intampla dupa ce ai pasit suficient de mult pe drumul trezirii este ca incepi sa iti reamintesti.
Iti reamintesti toate promisiunile facute tie. Incepi sa iti aduci aminte toate suferintele pe care le-ai indurat si toate momentele cand ti-ai jurat ca nu vei mai trai aceleasi scenarii.
Ti-ai promis ca NU VEI UITA NICIODATA momentul ala cand de ziua ta nu ti-ai permis sa iti scoti prietenii la o petrecere, momentul ala in care erai tratat ca un sclav la job de un sef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decat tine, momentul cand te-ai uitat in oglinda si ti-ai promis ca nu iti vei mai neglija corpul niciodata, momentul cand ti-ai promis ca nu te vei opri din cautat pana cand nu vei gasi iubirea vietii tale.
Si pe masura ce iti aduci aminte toate aceste lucruri, incepe sa curga prin venele tale o energie pe care nu ai mai simtit-o de foarte multa vreme, cam de cand ai luat-o pe drumul adormirii.
Este entuziasmul si placerea de a trai din nou viata. Cu dureri si bucurii, cu infrangeri si victorii, cu lectii invatate si multa munca dar mai important ca orice, acum esti TREAZ si VIU.
Trecutul este viu in memoria ta cu lectiile si promisiunile din el, viitorul este viu in imaginatia ta cu toate minunatiile ce te asteapta dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.
Pentru ca in prezent, azi, este singurul moment cand poti sa construiesti ceva, sa cladesti si sa inventezi pentru ca intr-o zi, cand viitorul va deveni si el prezent, in acel prezent sa poti sa traiesti viata in care toate promisiunile pe care tu ti le-ai facut tie, vor fi in sfarsit, indeplinite.
Indiferent ca e vorba de un corp, o casa, o relatie sau o avere, toate se obtin CONSTRUIND. Pas dupa pas, zi dupa zi, prin actiune voluntara, prin intentia mintii tale si energia emotiilor tale.
Cum sa fii fericit si implinit pentru tot restul vietii: Fa un plan si executa-l.
Propune-ti un obiectiv, vis, scop. Fa un plan legat de cum vei atinge acest vis/obiectiv si imparte-l in pasi suficient de multi incat sa poata fi facuti zilnic fara sa te suprasoliciti.
E mai important ca pasii astia sa fie facuti zilnic decat orice altceva. Daca nu poti face zilnic, inseamna ca pasul e prea mare si te solicita pea mult. Fa-l mai mic.
Daca trebuie sa pui 100 de lei pe zi deoparte si nu poti, pune 10 lei si daca nu poti face nici asta pune 1 leu, dar pune zilnic.
Daca trebuie sa mananci cu 1000 de calorii mai putin si nu reusesti, propune-ti 500 si daca nu merge nici asta, macar 100, dar mananca mai putin decat trebuie, zilnic.
Daca vrei sa citesti 100 de pagini pe zi, dar nu reusesti, propune-ti 50 si daca nici asta nu merge, citeste 10. Dar fa-o zilnic.
Masoara si noteaza.
Masurand si notand ceea ce faci, paginile, caloriile, repetarile la sport, caramizile pe care le pui la casa, dobandesti un sentiment al progresului pe care nu il vei avea NICIODATA fara sa masori.
De unde stii daca ai facut zilnic ce ti-ai propus, sau cate zile ai ratat daca nu e notat niciunde?
Te bazezi pe memorie?
Zi-mi ce ai mancat acum exact 11 zile. Si in ce cantitate. UPS!.
Nu notezi, nu ai referinta, nu ai progres real.
Deci nu ai fericire, implinire si progres real in viata.
Do something about that!
Comments
Post a Comment