05 May 2015

Cum se naste unui cocalar?

O intrebare care pare simpla, dar nu e. Un prim raspuns ar fi ca un cocalar nu se naste, ci se face, sau mai bine zis devine.
Analizand putin aceasta situatie observand-o in toate detaliile constatam ca procesul incepe cu ceva ce astazi pare perimat, si anume iubirea. Iubirea... NU dragostea.

De la bun inceput trebuie facuta distinctia conceptuala intre iubire si dragoste. Dragostea adolescentina cu norisori idilici si fluturi in stomac impodobita de iluzii romantice este doar expresia imaturitatii emotionale. Dragostea este autosugestie.Iubirea in schimb este altceva.

Dragostea incepe cu capul in nori si se termina cu capul de toti peretii. Incepe cu: "O iubesc pentru ca este frumoasa!", "Il iubesc pentru ca are simtul umorului!", "Ascultam acelasi gen de muzica", "Suntem facuti unul pentru celalalt!". La inceput, adica in primele luni vedem in celalalt numai calitati, mai bine zis vedem acele lucruri pe care le consideram calitati la noi insine. Nu ne indragostim de el sau ea, ci de proiectia imaginii noastre asupra celuilalt. Insa timpul trece, trece si ceea ce incepem sa vedem in celalalt nu mai este proiectia propriilor calitati ci reflexia propriilor defecte. Si astfel incep certurile, mai intai mici si aparent neinsemnate sfarsind in cele din urma cu a nu-l mai putea suferii pe celalalt.

Cuplul nu este cornul abundentei, cuplul este abundenta coarnelor. In cuplu valabilitatea afirmatiei "contrastele se atrag" nu se aplica. Stiu ca uneori pare ca se atrag "el tacut-ea vorbareata; el betiv-ea nu", dar aceasta diferenta este minuscula in comparatie cu asemanarile dintre ei. Contrastele care se atrag are valabilitate la magneti. La oameni zicala "cine se aseamana se aduna" este cea care prevaleaza.


“Arata-mi prietenii tai ca sa-ti spun cine esti”. Legea afinitatilor psihologice va face ca un betiv sa traiasca cu alti betivi la carciuma, un hot cu alti hoti, un microbist cu alti microbi, etc...
Legea atractiei va alege din sute de oameni pe cineva care iti seamana, nu care iti este diferit si cu care vei forma un cuplu. Este incantator la inceput, intrucat majoritatea calitatilor tale se vor reflecta in celalalt. Tragedia este ca dupa ce trece vremea prefacatoriei si a ipocriziei de scena sau de fatada, dupa ce devine obositor sa tot pozezi in mai bun sau mai buna decat esti ego-ul va iesi la iveala rabufnind peste limitele artificial impuse.

EGO-ul este cauza REALA a raului din lume si motivul principal pentru care 90% din cupluri sunt disfunctionale.
Nicaieri nu se sufera mai mult decat in cuplu. Ceea ce este foarte bine... pentru psihologi si terapeuti dar si pentru scriitorii de nuvele de dragoste sau pentru regizorii de telenovele indiene, koreene, spaniole samd...

Dragostea se transforma foarte repede in "al meu", "a mea", "mi se cuvine", "am pretentia sa...", "nu esti aici pentru mine", "imi permit sa..." dar si in posesivitate, gelozie si lipsa de respect. Si astfel fluturii din stomac se transforma in cele din urma in niste viermi. Insa oamenilor le place suferinta; suferinta pare a fi ceva sexi si da o aura de martiraj.

Iubirea insa este, cum spuneam mai sus, altceva. Dar ca sa putem intelege iubirea trebuie sa vorbim mai intai despre fericire.
Pacea interioara este forma cea mai pura a fericirii. Pacea interioara este chintesenta, samanta, substanta primordiala si care se poate manifesta in forme diluate ca implinire, entuziasm, optimism, euforie; sau in forme mai mult sau mai putin subiective prin intermediul diferitelor placeri.
Este insa de o maxima importanta sa intelegem ca exista o diferenta intre placere si fericire. Un pahar de vin la o cina romantica poate fi expresia rafinamentului; insa cinci litri de vin bauti la o petrecere pot fi expresia vomitiva a ego-ului. Exista deci fericiri ale constiintei si placeri ale ego-ului.

Intrebare: Fericirea apartine inimii sau intelectului?
Raspuns: Pana si rafinata placere a intelegerii care da gustul ambroziac al intelepciunii este in esenta o traire emotionala.
Nu poti sa iubesti intelectual. Nu poti sa te lasi rasfatat de valuri sau de soare cu intelectul. Nu poti simti cu intelectul efervescenta coplesitoare ale operelor lui Bach, Beethoven sau Mozart.
Toate aceste trairi extraordinare care dau savoarea vietii sunt in esenta emotionale. Chiar si intelegerea pe care in general o atribuim intelectului apartine in mare parte intuitiei.

Ce este intuitia? A stii fara a rationa. Femeile stiu mai bine acest fenomen intrucat ele sunt prioritar intuitive. Deci iata ca pana si intelegerea apartine in fapt inteligentei emotionale.
Se pune intrebarea: Exista mai multe nivele de fericire? Si daca da, poate fi un om mai fericit decat altul?
Cunoastem in general ca un om poate avea centrul intelectual mai dezvoltat decat altul; dar putini realizeaza ca cineva poate avea centrul emotional mult mai dezvoltat decat altul.
Centrul emotional - la fel ca si cel intelectual - este precum un muschi. Daca nu este lucrat se atrofiaza.
Daca insa este bine antrenat poate ajunge la niste nivele foarte inalte de simtire. Calitatea trairilor noastre depinde direct de nivelul de elevare emotionala. Nivelul la care un om poate iubii depinde direct proportional de rafinamentul sau emotional.

Iubirea este frumusete. Iubirea este o arta inaccesibila brutei.

Deci: Cat timp iti acorzi zilnic sa te faci frumoas(a)? Cat timp acorzi zilnic "vitaminelor" sufletului?
Centrul intelectual creste gandind ordonat - centrul emotional creste simtind rafinat. Antrenamentul este totul!

Iubirea asadar reprezinta capacitatea unui suflet instruit, lucrat, antrenat. Orice umanoid mediocru este capabil sa se indragosteasca si sa sufere; dar nu oricine este capabil sa si iubeasca.
Iubirea este comoara oamenilor "frumosi". Iubirea nu sufera, nu este dezamagita pentru ca iubirea nu judeca oamenii dupa faptele sau dupa vorbele lor. Iubirea nu depinde de calitatea rujului, parfumului, hainelor sau adidasilor purtati. Un lucru demn de retinut este faptul ca iubirea NU impune reciprocitate, NU pretinde atentie, iubirea NU se da in spectacol si niciodata NU poate fi penibila. Iubirea NU este narcisista si nici NU depinde de celalalt. Iubirea NU este geloasa, invidioasa sau razbunatoare.
Iubirea este deci cel mai curat simtamant dumnezeiesc, care realizeaza miracolul de a sfintii sufletul omului.

Intrebare: Esti capabil sa vezi un prost in fata ochilor si sa-l iubesti neconditionat fara a incerca sa-l schimbi?
Atata timp cat judeci oamenii dupa faptele si vorbele lor nu ai atins maturitatea spirituala.
Femeile nu pot iubi deoarece iubirea lor este narcisista. Barbatii nu pot iubi deoarece iubirea lor este sexuala.
Barbatii se indragostesc de ceea ce vad iar femeile de ceea ce aud. Femeile “vad” cu urechile. In consecinta femeile se aranjeaza iar barbatii sunt mincinosi. Femeile mediocre atrag barbati mediocrii iar mediocritatea este patul preferat al ego-ului.

EA, o frumoasa femeie narcisista care'si imparte timpul intre salonul de cosmetica, defilatul prin cluburi si postari pe diverse site-uri de socializare, satisfacndu-si in mod lacom nevoia mediocra de aprecieri si complimente.
EL, un macho tatuat care'si imparte timpul intre sala de forta, BMW si goana disperata dupa sex.
Sa'i punem acum sub acelasi acoperis si sa la dam sa educe un copil.
Ne alegem cu un tablou pe care'l putem denumi: "Nasterea micutului cocalar." Iata o adevarata "opera de arta", o "capodopera".

Realitatea este deci... trista, ea exprimand mediocritatea stereotipica a populatiei sub amprenta formatorilor de minti umane care conduc din umbra un sistem corupt ce are interesul sa produca
robotei cu creiere albe suficienti de capabili sa opereze niste unelte dar suficient de prosti incat sa nu-si constientizeze sclavajul. 

Femeia de 18 ani are maturitatea unui barbat de 35. Barbatul intre 14 si 35 de ani este plin de curiozitati... hormonale. Succesul lui se masoara in numarul de cuceriri si in exotismul experientelor sexuale. Barbatii tineri abia iesiti de pe liniile de asamblare ale unui sistem scolar/educational profund nefunctional au in cap doar perversiuni.
Femeia de 18 ani viseaza in schimb la un barbat doar al ei cu care sa traiasca o romantica poveste de dragoste care sa culmineze cu o casatorie ca'n filme. Prioritatile barbatului ajung pana la urma sa coincida cu cele ale femeii.
Exista insa acest decalaj psihologic de 15 ani pe care femeile tinere de obicei il ignora; in general pentru ca nu stiu de existenta lui. Perioada de apogeu al infloriri feminine este intre 18 si 26 de ani. Perioada de apogeu masculin este intre 28 si 40 de ani. Barbatii nu stiu sa se comporte si invata greu acest lucru chinuind femeile de langa ei. Rafinarea "brutei" este un proces lung, anevoios si agonizant pentru partenera.
Femeile isi irosesc frumusetea in relatii succesive cu pustani teribilisti ratand astfel sansa de a gasi un baiat cu adevarat bun terminand de cele mai multe ori intr-o relatie de compromis; mai ales daca in acest timp se naste si un micut dar viitor "cocalar".
Fetele trebuie sa inteleaga ca frumusetea unui baiat nu consta in tauajul de pe umar, cercelul din ureche sau BMW-ul din strada; frumusetea unui baiat consta in intelepciunea sa si in rafinamentul emotional. Femeia isi doreste un barbat atent la nevoile sale, sarmant, inteligent, rafinat, cu simtul umorului si care sa-i ofere stabilitate emotionala. Un baiat bun este cel capabil sa-i ofere emotii frumoase.

Pentru ca aceste lucruri sa se intample, ea trebuie sa invete de undeva; cum de la scoala nu se poate caci - desi ar trebui - scoala nu ofera in "meniu" asa ceva, ar mai ramane doua lucruri de unde ar putea deprinde: parintii si/sau anturajul. Nici nu ma gandesc acum la o analiza a acestor posibilitati caci as intra in depresie. Totusi mentionez ca parintii au in zilele noastre o povara cumplita pe umerii lor in incercarea de a'si educa emotional copiii intr-un mod elevat si rafinat a.i. sa anuleze sau macar sa diminueze efectul devastator al scolii. Dar, deloc surprinzator majoritatea parintilor sunt incompetenti si nepregatiti pentru aceasta "meserie", tot in aceeasi masura ca si scoala, dotata fiind cu profesori/roboti la fel de incompetenti emotional.

Dar sa nu deviem si sa continuam firul vietii: fata se indragosteste de un smecheras plin de fumuri, un soi de terchea-berchea cu adidasi de firma care dpdv emotional este lemn-tanase, din-topor adica. Cand se desparte de el se gandeste ca relatia a fost oarba. Insa... urmatorul este la fel. Din lac in put deci. Veti zice "Soarta, saraca n'are noroc". Dar nu, NU soarta este de vina, ci legea afinitatilor psihologice. Fiecare om traieste viata ce se potriveste cu interiorul sau. Daca sunteti nemultumit de situatia financiara, anturajul, viata sentimentala, diversele probleme cu care va confruntati, toate acestea se vor schimba numai si NUMAI daca va schimbati voi.
Ca sa gasesti o femeie buna, trebuie sa devii un barbat bun. Ca sa gasesti un barbat bun, trebuie sa devii o femei cu multe valori.
Din pacate oamenii astazi se ghideaza dupa valori false. In general femeile datorita maturizarii emotionale mai rapide sunt mult mai inteligente in alegeri la fel cum un barbat rafinat nu va fi niciodata pacalit de tocurile roz sau de sutienul pusat.
Nici o comoara nu straluceste ca frumusetea sufletului. Iubirea adevarata nu se poate sprijini pe valori false. Iubirea nu poate fi mituita cu implanturi de silicon sau bicepsi cu steroizi. Iubirea nu se hraneste cu teribilisme sau excentricitati.

IUBIREA ESTE SIMPLA SI NATURALA !!!
Doar oamenii rafinati sunt capabili sa iubeasca cu adevarat.

Iar iubirea curata si pura include natura, animalele, copiii, soarele si pe Dumnezeu.
Un barbat este capabil sa iubeasca o femeie fara sa-si doreasca sa o aibe. O femeie isi poate iubii copiii fara sa incerce sa-i transforme in ceea ce ar fi vrut ea sa devina. Un om poate iubi un altul fara sa incerce sa-l schimbe.
Vointa este sceptrul reusitei.
Pacea interioara este haina de gala a sufletului tot asa cum iubirea este coroana regilor.
Iubirea este acel lucru magic... care il transforma pe Om in Dumnezeu !

No comments:

Post a Comment