[…] Scoala este un mecanism genetic pentru societate. Un fel de proces al AND-ului prin care se recreeaza in continuu stiluri, abilitati, valori, obiceiuri – si asa se mentine ritmul. Partea pe cale de disparitie a societatii – a societatii care a fost – modeleaza partea care iese in evidenta mai mult sau mai putin cu propria ei imagine, si indruma societatea catre ce este facuta sa fie.
[…] De fapt, pentru cea mai mare parte a vietii in scoala, nu prea are importanta ce subiect ti se preda. Adevarata lectie este metoda. Calea pe care o adopta scoala este adevaratul mesaj. Iar calea este, inainte de toate, o cale de constrangere. Esti obligat sa te prezinti. Subiectii sunt fortati. Trebuie sa-ti faci temele. Trebuie sa urmezi regulile scolii. Iar intre timp, esti impins spre docilitate si supunere. Nici macar valorile moderne liberale nu mai ajuta. Deci ti se spune ca nu ti-ai atins scopul in loc sa ti se spuna ca esti prost. Deci te trimit la un terapeut in loc sa te bata. Tot nu este alegerea ta sa fii acolo. Chiar daca deghizeaza catusele, ele tot acolo sunt.
Nu subiectul pe care se intampla sa il predea este important ci faptul ca este obligatoriu. Nu invatam oricum atata materie in scoli care sa conteze pe cat de important este timpul din viata noastra pe care il petrecem acolo. Dar ceea ce invatam foarte bine, multumita acestei metode, este sa acceptam deciziile care au fost facute pentru noi. Regula care te fac sa o urmezi este mai putin importanta decat faptul ca exista reguli.
[…] Scolile impietresc societatea pentru ca elevii, prin ele, invata cum sa se acomodeze fara nici o intrebare la institutii si cum sa-si manifeste modul de gandire in limitele inguste prescrise de autoritati. De fapt, atata timp cat cea mai mare parte dintre cetatenii natiunii sunt “elevi buni” si sunt recompensati in anumite moduri pentru performanta lor, atunci disidentii si cugetatorii liberi nu sunt o amenintare si li se permite sa-si exprime parerile relativ nevatamati. In Statele Unite, libera exprimare, in limitele in care o avem, este o comoditate de lux admisa doar standardelor cele mai inalte de viata si prin eficienta prin care functioneaza aceste forme deghizate de reprimare a scolii.
Scolile mentin aparentele in doua moduri complementare: prin a modela tinerii si prin a-i ecrana. Astazi aproape toate pozitiile de putere relativa din Statele Unite sunt rezervate pentru cei care au terminat tratamentul complet de saisprezece ani, si poate chiar ceva mai mult. Persoanele care refuza sa-si lase mintea si trupul pe mana sistemului au mai putine sanse sa ajunga acolo si deci au tendinta sa fie ecranati din centrele de putere; persoanele care reusesc sa ajunga acolo au tendinta sa accepte lucrurile asa cum sunt si sa contribuie in domenii sigure. Asadar corporatiile si agentiile guvernamentale insista ca stagiarii administrativi sa fie licentiati, de cele mai multe ori fara sa se precizeze o specialitate anume. Deci, calificarea nu reprezinta anumite cunostinte necesare. Ce reprezinta? O anumita mentalitate.
[…] Deci, un “cetatean bun” – nu asa scriu ei in carnetele de note? Bine pregatit si gata de GE sau IBM sau Departamentul de Stat, absolventul este un lucrator priceput, ordonat, disciplinat cu destula initiativa incat sa se poata descurca cu sarcini complicate. Este binevoitor dar foarte competitiv cu semenii lui si este supus superiorilor sai. De fapt, atata timp cat este respectat de semenii si subalternii lui, este dispus sa ramana aproape fara demnitate in fata superiorilor lui; sunt putine lucruri pe care nu le-ar indura daca are un castig din ele. Cand vine vorba de auto-evaluare este moderat, chiar timid – mai putin atunci cand manifesta puterea dobandita de la o institutie mare, cand el insusi este superior, cand imbraca un fel de uniforma fie ca e la sens figurat sau nu. In acel moment cel mai probabil va adopta masca preoteasca pe care au purtat-o si invatatorii lui. Atunci – cand devine un oficial – i se intareste maxilarul.
[…] Scolile noastre sunt o piedica pentru democratie pentru ca ii dezbraca pe oameni, care ar trebui sa fie suverani, de simtul puterii si de abilitatea de a vrea sa faca schimbari importante in institutii.
Idealul democratic – caruia chiar si cei mai conservativi dintre membrii scolii ii dau atentie – inseamna un sistem de guvernare format din, condus de si pentru oameni. Inseamna putere in mainile oamenilor. Scolile noastre, totusi, sunt mai putin compatibile cu idealul acesta decat o societate autoritarista; sunt mai eficiente in a invata supunere decat in a incuraja libertate. Manualele noastre se refera la un anumit sistem politic dar metoda prin care functioneaza scolile se refera la altul. Iar aceasta metoda castiga neindoielnic in competitia cu manualele. Un grad mai substantial de democratie va fi posibil numai atunci cand intelegem ca libertatea politica nu este nici pe departe o treaba constitutionala; este de asemenea o stare a mintii, care poate fi dezvoltata sau inlaturata prin scoala.
[…] Cursurile pot fi lipsite de sens si neinteresante. Informatia poate sa treaca prin tine ca un ulei mineral. Dar macar este un fel de provocare. Iar cat esti ocupat cu toate astea, timpul nu mai este la dispozitia ta ci a lor – a autoritatilor. Daca ai alege sa nu te duci la scoala, se poate sa traiesti cu impresia ca pierzi timpul – zile si saptamani; se poate sa incepi sa te simti foarte necomfortabil. De capul tau, esti singurul responsabil de cum iti petreci timpul. Dar in scoala nu este asa. Se poate ca ceea ce iti impun ei sa faci sa fie o pierdere de timp dar macar nu esti tu responsabil de asta. Din punctul asta de vedere scoala este, din nou, ca armata sau inchisoarea. Odata ce ai intrat, se poate sa ai tot felul de probleme dar libertatea nu este una din ele.
[…] Daca vrem sa fie incuiati copiii nostrii toata ziua pana la saisprezece ani, hai sa fim macar sinceri si sa nu mai mascam intemnitarea cu educatia.
[…] Invatatul nu este ceva care ti se face.
[…] Oamenilor care controleaza universitatile le place sa le prezinte studentilor educatia superioara ca un privilegiu. Aluzia este ca daca nu au atitudinea corecta, privilegiul va fi retras. La fel, in liceu cea mai mare amenintare este exmatricularea. Scoala este prezentata ca un fel de favoare primita de la societate. Conditia de a primi in continuare aceasta favoare este sa accepti regulile societatii.
Cam aceleasi lucruri le spuneau si proprietarii fabricilor angajatilor lor. Este uluitor ca lucratorii au acceptat balivernele astea atat de mult timp. Si este la fel de uluitor ca studentii continua sa vada scoala ca pe un privilegiu in loc sa o priveasca ca pe o tranzactie nefavorabila.
Te duci la scoala, faci societatii o favoare monumentala; ii dai ocazia sa te modeleze dupa imaginea ei, amortindu-te si omorandu-te intre timp. Primesti in schimb acces la un anumit nivel salarial si la confortul material care intra in acest nivel. Dar gandeste-te la ce ai renuntat. Alte animale se nasc cu cea mai mare parte din natura lor. Dar tu te-ai nascut cu libertatea de a invata, de a te schimba, de a evolua, de a-ti crea viata, care este dreptul tau de om. In scoala iti vinzi aceste drepturi foarte ieftin.
~ de Jerry Farber.
---------------------------------------------------------------------------------------------
Dez-scolirea societatii
Multi studenti, in special cei care sunt saraci, stiu instinctiv ce fac scolile pentru ei. Ii instruiesc astfel incat sa confunde procesul cu informatia. Odata ce au zapacit aceste aspecte, este adoptata o noua logica: cu cat mai multa atentie acorzi, cu atat mai bune vor fi rezultatele; sau sporul conduce la succes. Studentul este deci “instruit” sa confunde predatul cu invatatul, avansarea in note cu educatia, diploma cu competenta, fluenta cu abilitatea de a spune ceva nou. Imaginatia lui este “instruita” sa accepte serviciul in locul valorii. Tratamentul medical este confundat cu grija pentru sanatate, munca sociala cu imbunatatirea vietii in comunitate, protectia din partea politiei cu siguranta, pozitia militara cu securitatea nationala, competitia cu munca productiva. Sanatatea, invatatul, demnitatea, independenta si efortul creativ sunt definite ca ceva mai mult decat performanta institutiilor care sustin ca se ocupa de aceste aspecte, iar imbunatatirile lor depind de alocarea resurselor catre managementul spitalelor, scolilor si alte asemenea agentii.
Si cei saraci si cei bogati depind de scoli si de spitale care le conduc vietile, din punctul lor de vedere, si care le impun ce este drept si ce nu. Ambii considera ca sa se trateze singuri este iresponsabil, sa invete pe cont propriu este nesigur, si ca organizarea comunitatii, cand nu este platita de autoritati, este un act subversiv si de agresiune. Pentru ambele grupuri dependenta de institutii contribuie la ideea ca nu poti sa duci ceva la bun sfarsit de unul singur.
[…] Scoala este o institutie construita pe axiomul ca invatatul este rezultatul predatului. Iar intelepciunea institutiilor accepta in continuare acest axiom, in ciuda dovezilor incontestabile pentru contrariu. Co totii am invatat cea mai mare parte din ce cunoastem inafara scolii. Copiii invata cel mai mult fara, si de multe ori in ciuda, profesorilor.
[…] Mitul Valorii Scolii ca Institutie initiaza, de asemenea, si Mitul Consumului Infinit. Acest mit modern este ancorat in credinta ca procesul creaza inevitabil ceva de valoare si, deci, productia creaza cu siguranta cerere. Scoala ne invata ca instructiunile duc la cunoastere. Existenta scolilor duce la cererea de scoli. Odata ce am invatat sa avem nevoie de scoli, toate activitatile noastre tind sa conduca idea de relatii cu clientii catre institutii specializate. Odata ce omul care a invatat singur este discreditat, toate activitatile neprofesionale sunt considerate suspecte. In scoala suntem invatati ca valoarea invataturii este rezultatul prezentei la ore; ca valoarea invataturii creste cu cantitatea de efort depus; si, in final, ca aceasta valoare poate fi masurata si documentata prin note si certificate.
De fapt, studiul este activitatea omului care are nevoie de cea mai putina manipulare. Cea mai mare parte a studiului nu este rezultatul instructiei. Este mai degraba rezultatul participarii nestanjenite intr-un mediu stimulant. Majoritatea oamenilor invata cel mai bine prin a te lasa “dus de val”, pe cand scoala ii invata sa-si observe dezvoltarea personala, si cognitiva prin planuri elaborate si manipulare.
Odata ce un om accepta nevoia de scoala, acest om este prada usoara pentru alte institutii. Odata ce tinerii au permis ca imaginatiile lor sa fie modelate de un plan de instructie, ei sunt limitati de planurilor tuturor tipurilor de institutii. “Instructia” ascunde orizontul imaginatiei lor. Ei nu pot fi tradati, ci doar schimbati putin cate putin, pentru ca au fost invatati sa inlocuiasca asteptarile cu speranta. Ei nu vor mai fi surprinsi, de bine sau de rau, de alti oameni, pentru ca au fost invatati sa stie la ce sa se astepte de la orice alta persoana care a primit aceeasi educatie. Acest lucru este valabil pentru o alta persoana sau pentru o masinarie.
[…] Studentii sanatosi isi dubleaza de multe ori rezistenta la invatamant pe masura ce-si dau seama ca sunt manipulati mai indeaproape. Aceasta rezistenta nu se datoreaza stilului autoritar al unei scoli publice, ci unei abordari fundamentale comuna tuturor scolilor – idea ca judecata unei persoane ar trebui sa determine ce si cand trebuie sa invete o alta persoana.
[…] Scoala nu este doar Religia Lumii Noi. Este de asemenea si piata de muncitori care se dezvolta cel mai rapid din lume. Ingineria consumatorilor a devenit sectorul principal de dezvoltare al economiei. Pe masura ce costul de productie scade in natiunile bogate, creste concentratia capitalului si muncii in intreprinderea vasta a echiparii omului pentru consum disciplinat. In ultima decada investitiile de capital legate in mod direct de sistemul scolar au crescut mai repede chiar si decat cheltuielile pentru aparare. Dezarmarea ar accelera doar procesul prin care industria invatamantului se indreapta spre centrul economiei nationale. Scoala ne acorda oportunitati nelimitate pentru risipa legitima, atata timp cat caracterul ei distructiv trece neobservat si costul paliativ creste. Daca ii adaugam pe cei care predau full-time la cei care au prezenta full-time, ne dam seama ca aceasta asa-numita superstructura a devenit angajatorul principal al societatii. In Statele Unite 62 de milioane de oameni sunt in scoli si 80 de milioane lucreaza in alte parti. […] Astazi cea mai mare parte a muncii oamenilor este implicata in productia de cereri care pot fi satisfacute de industria care foloseste intensiv capitalul. Cea mai mare parte se face in scoala. Instrainarea, in schema traditionala, a fost o consecinta directa a faptului ca munca a devenit venitul salarial si le-a furat oamenilor oportunitatea sa creeze si sa se recreeze. Acum tinerii sunt “preinstrainati” de scoli care ii izoleaza in timp ce se prefac ca sunt si producatorii si consumatorii propriei lor cunoasteri, care este conceputa ca o comoditate scoasa pe piata prin intermediul scolii. Scoala asigura instrainarea care te pregateste pentru viata, lipsindu-te astfel de educatia realitatii si munca de creativitate. Scoala te pregateste pentru instrainare si institutionalizarea vietii invatandu-te ca ai nevoie de profesori. Odata ce au invatat aceasta lectie, oamenii isi pierd initiativa de a se dezvolta independent; inrudirea nu li se mai pare atractiva, si inchid usa in fata surprizelor oferite de viata. Iar scoala angajeaza in mod direct sau indirect o proportie majora din populatie. Scoala ori ii tine pe oameni pentru tot restul vietii, ori are grija ca acestia sa se integreze intr-o alta institutie. Biserica Lumii Noi este industria cunoasterii, este atat un furnizor de opiu cat si masa de lucru pe timpul unui numar de ani in crestere din viata unui individ.
[…] Normal, scoala nu este, sub nici o forma, singura institutie moderna care are ca motiv principal prelucrarea viziunii omului asupra realitatii. Planul de invatamant ascuns al vietii de familie, politiei, ingrijirii sanatatii, asa-numitului profesionalism, sau al media joaca un rol important in manipularea institutiilor asupra viziunii omului asupra lumii, limbii si cererilor. Dar scoala ne inrobeste mai profund si mai sistematic, de vreme ce doar scolii ii este atribuita functiunea principala de a forma modul de judecata, si, paradoxal, incearca asta facand ca studiul de sine, al oamenilor, si al naturii sa depinda de un proces preconceput. Scoala ne marcheaza atat de profund incat niciunul dintre noi nu se poate astepta sa fie eliberat de ea prin altceva. Multi revolutionari self-styled sunt victime ale scolilor. Ei vad chiar si “eliberarea” ca rezultat al procesului unei institutii. Doar eliberarea de scoala va distruge aceste iluzii. Descoperirea ca cea mai mare parte a studiului nu necesita nici un fel de profesor nu poate fi nici manipulata si nici planificata. Fiecare dintre noi este personal responsabil de propria lui descolarizare, si numai noi avem puterea sa facem asta. Nimeni nu poate fi scuzat daca nu reuseste sa se elibereze de scoala. Oamenii nu au reusit sa se elibereze de Coroana pana cand macar o parte din ei s-au eliberat de Biserica stabilita. Nu se pot elibera de consumul progresiv pana cand se elibereaza de scoala obligatorie.
[…] Cerintele ca elevii de liceu sa-si aleaga profesorii sunt la fel de stridente ca acei enoriasi care cereau sa-si aleaga preotii. Dar miza este mult mai mare daca o minoritate semnificativa isi pierde increderea in scoala. Acest lucru ar pune in pericol nu numai ordinul economic construit pe coproductia bunurilor si a cererilor, dar si ordinul politic construit pe natiunea-stat in care studentii sunt furnizati de scoli. Optiunile noastre sunt destul de clare. Ori continuam sa credem ca studiul institutionalizat este un produs care justifica investitii nelimitate sau redescoperim ca legislatia si planurile si investitiile, daca au vre-un loc in educatie, ar trebui sa fie folosite in cea mai mare parte pentru a distruge barierele care impiedica acum oportunitatile de studiu, care nu poate fi decat o activitate personala. Limba scolarului a fost deja cooptata de omul care lucreaza in divertisment. Acum generalul si politistii incearca sa castige ceva demnitate prefacandu-se ca sunt educatori. Intr-o societate cu scoala, razboiul si represia civila gasesc o ratiune educativa. […] Natura cu totul distructiva si constant progresiva a instructiei obligatorii isi va indeplini cea mai importanta logica daca nu incepem sa ne eliberam chiar acum de orgoliul pedagogic, credinta noastra ca omul poate face ce dumnezeu nu poate, si anume, sa-i manipuleze pe altii pentru propria lor salvare.
De la inceputul acestui secol, scolile au fost protagoniste pe de o parte a controlului social si pe de alta parte a cooperarii libere, ambele stand la baza “societatii bune”, conceputa ca o structura corporala foarte bine organizata si functionala. Sub impactul urbanizarii intensive, copiii au devenit o resursa naturala pentru modelare de catre scoala si pentru dat mai departe la masinaria industriala.
de Vladimir Ilich.
[…] De fapt, pentru cea mai mare parte a vietii in scoala, nu prea are importanta ce subiect ti se preda. Adevarata lectie este metoda. Calea pe care o adopta scoala este adevaratul mesaj. Iar calea este, inainte de toate, o cale de constrangere. Esti obligat sa te prezinti. Subiectii sunt fortati. Trebuie sa-ti faci temele. Trebuie sa urmezi regulile scolii. Iar intre timp, esti impins spre docilitate si supunere. Nici macar valorile moderne liberale nu mai ajuta. Deci ti se spune ca nu ti-ai atins scopul in loc sa ti se spuna ca esti prost. Deci te trimit la un terapeut in loc sa te bata. Tot nu este alegerea ta sa fii acolo. Chiar daca deghizeaza catusele, ele tot acolo sunt.
Nu subiectul pe care se intampla sa il predea este important ci faptul ca este obligatoriu. Nu invatam oricum atata materie in scoli care sa conteze pe cat de important este timpul din viata noastra pe care il petrecem acolo. Dar ceea ce invatam foarte bine, multumita acestei metode, este sa acceptam deciziile care au fost facute pentru noi. Regula care te fac sa o urmezi este mai putin importanta decat faptul ca exista reguli.
[…] Scolile impietresc societatea pentru ca elevii, prin ele, invata cum sa se acomodeze fara nici o intrebare la institutii si cum sa-si manifeste modul de gandire in limitele inguste prescrise de autoritati. De fapt, atata timp cat cea mai mare parte dintre cetatenii natiunii sunt “elevi buni” si sunt recompensati in anumite moduri pentru performanta lor, atunci disidentii si cugetatorii liberi nu sunt o amenintare si li se permite sa-si exprime parerile relativ nevatamati. In Statele Unite, libera exprimare, in limitele in care o avem, este o comoditate de lux admisa doar standardelor cele mai inalte de viata si prin eficienta prin care functioneaza aceste forme deghizate de reprimare a scolii.
Scolile mentin aparentele in doua moduri complementare: prin a modela tinerii si prin a-i ecrana. Astazi aproape toate pozitiile de putere relativa din Statele Unite sunt rezervate pentru cei care au terminat tratamentul complet de saisprezece ani, si poate chiar ceva mai mult. Persoanele care refuza sa-si lase mintea si trupul pe mana sistemului au mai putine sanse sa ajunga acolo si deci au tendinta sa fie ecranati din centrele de putere; persoanele care reusesc sa ajunga acolo au tendinta sa accepte lucrurile asa cum sunt si sa contribuie in domenii sigure. Asadar corporatiile si agentiile guvernamentale insista ca stagiarii administrativi sa fie licentiati, de cele mai multe ori fara sa se precizeze o specialitate anume. Deci, calificarea nu reprezinta anumite cunostinte necesare. Ce reprezinta? O anumita mentalitate.
[…] Deci, un “cetatean bun” – nu asa scriu ei in carnetele de note? Bine pregatit si gata de GE sau IBM sau Departamentul de Stat, absolventul este un lucrator priceput, ordonat, disciplinat cu destula initiativa incat sa se poata descurca cu sarcini complicate. Este binevoitor dar foarte competitiv cu semenii lui si este supus superiorilor sai. De fapt, atata timp cat este respectat de semenii si subalternii lui, este dispus sa ramana aproape fara demnitate in fata superiorilor lui; sunt putine lucruri pe care nu le-ar indura daca are un castig din ele. Cand vine vorba de auto-evaluare este moderat, chiar timid – mai putin atunci cand manifesta puterea dobandita de la o institutie mare, cand el insusi este superior, cand imbraca un fel de uniforma fie ca e la sens figurat sau nu. In acel moment cel mai probabil va adopta masca preoteasca pe care au purtat-o si invatatorii lui. Atunci – cand devine un oficial – i se intareste maxilarul.
[…] Scolile noastre sunt o piedica pentru democratie pentru ca ii dezbraca pe oameni, care ar trebui sa fie suverani, de simtul puterii si de abilitatea de a vrea sa faca schimbari importante in institutii.
Idealul democratic – caruia chiar si cei mai conservativi dintre membrii scolii ii dau atentie – inseamna un sistem de guvernare format din, condus de si pentru oameni. Inseamna putere in mainile oamenilor. Scolile noastre, totusi, sunt mai putin compatibile cu idealul acesta decat o societate autoritarista; sunt mai eficiente in a invata supunere decat in a incuraja libertate. Manualele noastre se refera la un anumit sistem politic dar metoda prin care functioneaza scolile se refera la altul. Iar aceasta metoda castiga neindoielnic in competitia cu manualele. Un grad mai substantial de democratie va fi posibil numai atunci cand intelegem ca libertatea politica nu este nici pe departe o treaba constitutionala; este de asemenea o stare a mintii, care poate fi dezvoltata sau inlaturata prin scoala.
[…] Cursurile pot fi lipsite de sens si neinteresante. Informatia poate sa treaca prin tine ca un ulei mineral. Dar macar este un fel de provocare. Iar cat esti ocupat cu toate astea, timpul nu mai este la dispozitia ta ci a lor – a autoritatilor. Daca ai alege sa nu te duci la scoala, se poate sa traiesti cu impresia ca pierzi timpul – zile si saptamani; se poate sa incepi sa te simti foarte necomfortabil. De capul tau, esti singurul responsabil de cum iti petreci timpul. Dar in scoala nu este asa. Se poate ca ceea ce iti impun ei sa faci sa fie o pierdere de timp dar macar nu esti tu responsabil de asta. Din punctul asta de vedere scoala este, din nou, ca armata sau inchisoarea. Odata ce ai intrat, se poate sa ai tot felul de probleme dar libertatea nu este una din ele.
[…] Daca vrem sa fie incuiati copiii nostrii toata ziua pana la saisprezece ani, hai sa fim macar sinceri si sa nu mai mascam intemnitarea cu educatia.
[…] Invatatul nu este ceva care ti se face.
[…] Oamenilor care controleaza universitatile le place sa le prezinte studentilor educatia superioara ca un privilegiu. Aluzia este ca daca nu au atitudinea corecta, privilegiul va fi retras. La fel, in liceu cea mai mare amenintare este exmatricularea. Scoala este prezentata ca un fel de favoare primita de la societate. Conditia de a primi in continuare aceasta favoare este sa accepti regulile societatii.
Cam aceleasi lucruri le spuneau si proprietarii fabricilor angajatilor lor. Este uluitor ca lucratorii au acceptat balivernele astea atat de mult timp. Si este la fel de uluitor ca studentii continua sa vada scoala ca pe un privilegiu in loc sa o priveasca ca pe o tranzactie nefavorabila.
Te duci la scoala, faci societatii o favoare monumentala; ii dai ocazia sa te modeleze dupa imaginea ei, amortindu-te si omorandu-te intre timp. Primesti in schimb acces la un anumit nivel salarial si la confortul material care intra in acest nivel. Dar gandeste-te la ce ai renuntat. Alte animale se nasc cu cea mai mare parte din natura lor. Dar tu te-ai nascut cu libertatea de a invata, de a te schimba, de a evolua, de a-ti crea viata, care este dreptul tau de om. In scoala iti vinzi aceste drepturi foarte ieftin.
~ de Jerry Farber.
---------------------------------------------------------------------------------------------
Dez-scolirea societatii
Multi studenti, in special cei care sunt saraci, stiu instinctiv ce fac scolile pentru ei. Ii instruiesc astfel incat sa confunde procesul cu informatia. Odata ce au zapacit aceste aspecte, este adoptata o noua logica: cu cat mai multa atentie acorzi, cu atat mai bune vor fi rezultatele; sau sporul conduce la succes. Studentul este deci “instruit” sa confunde predatul cu invatatul, avansarea in note cu educatia, diploma cu competenta, fluenta cu abilitatea de a spune ceva nou. Imaginatia lui este “instruita” sa accepte serviciul in locul valorii. Tratamentul medical este confundat cu grija pentru sanatate, munca sociala cu imbunatatirea vietii in comunitate, protectia din partea politiei cu siguranta, pozitia militara cu securitatea nationala, competitia cu munca productiva. Sanatatea, invatatul, demnitatea, independenta si efortul creativ sunt definite ca ceva mai mult decat performanta institutiilor care sustin ca se ocupa de aceste aspecte, iar imbunatatirile lor depind de alocarea resurselor catre managementul spitalelor, scolilor si alte asemenea agentii.
Si cei saraci si cei bogati depind de scoli si de spitale care le conduc vietile, din punctul lor de vedere, si care le impun ce este drept si ce nu. Ambii considera ca sa se trateze singuri este iresponsabil, sa invete pe cont propriu este nesigur, si ca organizarea comunitatii, cand nu este platita de autoritati, este un act subversiv si de agresiune. Pentru ambele grupuri dependenta de institutii contribuie la ideea ca nu poti sa duci ceva la bun sfarsit de unul singur.
[…] Scoala este o institutie construita pe axiomul ca invatatul este rezultatul predatului. Iar intelepciunea institutiilor accepta in continuare acest axiom, in ciuda dovezilor incontestabile pentru contrariu. Co totii am invatat cea mai mare parte din ce cunoastem inafara scolii. Copiii invata cel mai mult fara, si de multe ori in ciuda, profesorilor.
[…] Mitul Valorii Scolii ca Institutie initiaza, de asemenea, si Mitul Consumului Infinit. Acest mit modern este ancorat in credinta ca procesul creaza inevitabil ceva de valoare si, deci, productia creaza cu siguranta cerere. Scoala ne invata ca instructiunile duc la cunoastere. Existenta scolilor duce la cererea de scoli. Odata ce am invatat sa avem nevoie de scoli, toate activitatile noastre tind sa conduca idea de relatii cu clientii catre institutii specializate. Odata ce omul care a invatat singur este discreditat, toate activitatile neprofesionale sunt considerate suspecte. In scoala suntem invatati ca valoarea invataturii este rezultatul prezentei la ore; ca valoarea invataturii creste cu cantitatea de efort depus; si, in final, ca aceasta valoare poate fi masurata si documentata prin note si certificate.
De fapt, studiul este activitatea omului care are nevoie de cea mai putina manipulare. Cea mai mare parte a studiului nu este rezultatul instructiei. Este mai degraba rezultatul participarii nestanjenite intr-un mediu stimulant. Majoritatea oamenilor invata cel mai bine prin a te lasa “dus de val”, pe cand scoala ii invata sa-si observe dezvoltarea personala, si cognitiva prin planuri elaborate si manipulare.
Odata ce un om accepta nevoia de scoala, acest om este prada usoara pentru alte institutii. Odata ce tinerii au permis ca imaginatiile lor sa fie modelate de un plan de instructie, ei sunt limitati de planurilor tuturor tipurilor de institutii. “Instructia” ascunde orizontul imaginatiei lor. Ei nu pot fi tradati, ci doar schimbati putin cate putin, pentru ca au fost invatati sa inlocuiasca asteptarile cu speranta. Ei nu vor mai fi surprinsi, de bine sau de rau, de alti oameni, pentru ca au fost invatati sa stie la ce sa se astepte de la orice alta persoana care a primit aceeasi educatie. Acest lucru este valabil pentru o alta persoana sau pentru o masinarie.
[…] Studentii sanatosi isi dubleaza de multe ori rezistenta la invatamant pe masura ce-si dau seama ca sunt manipulati mai indeaproape. Aceasta rezistenta nu se datoreaza stilului autoritar al unei scoli publice, ci unei abordari fundamentale comuna tuturor scolilor – idea ca judecata unei persoane ar trebui sa determine ce si cand trebuie sa invete o alta persoana.
[…] Scoala nu este doar Religia Lumii Noi. Este de asemenea si piata de muncitori care se dezvolta cel mai rapid din lume. Ingineria consumatorilor a devenit sectorul principal de dezvoltare al economiei. Pe masura ce costul de productie scade in natiunile bogate, creste concentratia capitalului si muncii in intreprinderea vasta a echiparii omului pentru consum disciplinat. In ultima decada investitiile de capital legate in mod direct de sistemul scolar au crescut mai repede chiar si decat cheltuielile pentru aparare. Dezarmarea ar accelera doar procesul prin care industria invatamantului se indreapta spre centrul economiei nationale. Scoala ne acorda oportunitati nelimitate pentru risipa legitima, atata timp cat caracterul ei distructiv trece neobservat si costul paliativ creste. Daca ii adaugam pe cei care predau full-time la cei care au prezenta full-time, ne dam seama ca aceasta asa-numita superstructura a devenit angajatorul principal al societatii. In Statele Unite 62 de milioane de oameni sunt in scoli si 80 de milioane lucreaza in alte parti. […] Astazi cea mai mare parte a muncii oamenilor este implicata in productia de cereri care pot fi satisfacute de industria care foloseste intensiv capitalul. Cea mai mare parte se face in scoala. Instrainarea, in schema traditionala, a fost o consecinta directa a faptului ca munca a devenit venitul salarial si le-a furat oamenilor oportunitatea sa creeze si sa se recreeze. Acum tinerii sunt “preinstrainati” de scoli care ii izoleaza in timp ce se prefac ca sunt si producatorii si consumatorii propriei lor cunoasteri, care este conceputa ca o comoditate scoasa pe piata prin intermediul scolii. Scoala asigura instrainarea care te pregateste pentru viata, lipsindu-te astfel de educatia realitatii si munca de creativitate. Scoala te pregateste pentru instrainare si institutionalizarea vietii invatandu-te ca ai nevoie de profesori. Odata ce au invatat aceasta lectie, oamenii isi pierd initiativa de a se dezvolta independent; inrudirea nu li se mai pare atractiva, si inchid usa in fata surprizelor oferite de viata. Iar scoala angajeaza in mod direct sau indirect o proportie majora din populatie. Scoala ori ii tine pe oameni pentru tot restul vietii, ori are grija ca acestia sa se integreze intr-o alta institutie. Biserica Lumii Noi este industria cunoasterii, este atat un furnizor de opiu cat si masa de lucru pe timpul unui numar de ani in crestere din viata unui individ.
[…] Normal, scoala nu este, sub nici o forma, singura institutie moderna care are ca motiv principal prelucrarea viziunii omului asupra realitatii. Planul de invatamant ascuns al vietii de familie, politiei, ingrijirii sanatatii, asa-numitului profesionalism, sau al media joaca un rol important in manipularea institutiilor asupra viziunii omului asupra lumii, limbii si cererilor. Dar scoala ne inrobeste mai profund si mai sistematic, de vreme ce doar scolii ii este atribuita functiunea principala de a forma modul de judecata, si, paradoxal, incearca asta facand ca studiul de sine, al oamenilor, si al naturii sa depinda de un proces preconceput. Scoala ne marcheaza atat de profund incat niciunul dintre noi nu se poate astepta sa fie eliberat de ea prin altceva. Multi revolutionari self-styled sunt victime ale scolilor. Ei vad chiar si “eliberarea” ca rezultat al procesului unei institutii. Doar eliberarea de scoala va distruge aceste iluzii. Descoperirea ca cea mai mare parte a studiului nu necesita nici un fel de profesor nu poate fi nici manipulata si nici planificata. Fiecare dintre noi este personal responsabil de propria lui descolarizare, si numai noi avem puterea sa facem asta. Nimeni nu poate fi scuzat daca nu reuseste sa se elibereze de scoala. Oamenii nu au reusit sa se elibereze de Coroana pana cand macar o parte din ei s-au eliberat de Biserica stabilita. Nu se pot elibera de consumul progresiv pana cand se elibereaza de scoala obligatorie.
[…] Cerintele ca elevii de liceu sa-si aleaga profesorii sunt la fel de stridente ca acei enoriasi care cereau sa-si aleaga preotii. Dar miza este mult mai mare daca o minoritate semnificativa isi pierde increderea in scoala. Acest lucru ar pune in pericol nu numai ordinul economic construit pe coproductia bunurilor si a cererilor, dar si ordinul politic construit pe natiunea-stat in care studentii sunt furnizati de scoli. Optiunile noastre sunt destul de clare. Ori continuam sa credem ca studiul institutionalizat este un produs care justifica investitii nelimitate sau redescoperim ca legislatia si planurile si investitiile, daca au vre-un loc in educatie, ar trebui sa fie folosite in cea mai mare parte pentru a distruge barierele care impiedica acum oportunitatile de studiu, care nu poate fi decat o activitate personala. Limba scolarului a fost deja cooptata de omul care lucreaza in divertisment. Acum generalul si politistii incearca sa castige ceva demnitate prefacandu-se ca sunt educatori. Intr-o societate cu scoala, razboiul si represia civila gasesc o ratiune educativa. […] Natura cu totul distructiva si constant progresiva a instructiei obligatorii isi va indeplini cea mai importanta logica daca nu incepem sa ne eliberam chiar acum de orgoliul pedagogic, credinta noastra ca omul poate face ce dumnezeu nu poate, si anume, sa-i manipuleze pe altii pentru propria lor salvare.
De la inceputul acestui secol, scolile au fost protagoniste pe de o parte a controlului social si pe de alta parte a cooperarii libere, ambele stand la baza “societatii bune”, conceputa ca o structura corporala foarte bine organizata si functionala. Sub impactul urbanizarii intensive, copiii au devenit o resursa naturala pentru modelare de catre scoala si pentru dat mai departe la masinaria industriala.
de Vladimir Ilich.
Comments
Post a Comment