Iata cateva aspecte pe care parintii, din prea multa grija sau teama, nu le mentioneaza propriilor copii:
1. Protectia:
Multi parinti au un instinct de protectie foarte dezvoltat. In general, acesta este un lucru bun. Este esential pentru propria supravietuire si provine dintr-un spatiu al iubirii.
Cu toate acestea, parintii au tendinta de a exagera pericolul la care copiii sunt expusi.
Intr-un mod mai mult sau mai putin subtil, parintii transmit ideea ca oamenii sunt corupti si periculosi. Iar acest lucru are o serie de consecinte.
Pe masura ce ne maturizam, paradigma noastra de viata este conturata de frica.
De exemplu, credem ca doar persoanele care sunt ca noi sunt demne de incredere.
In mod ironic, eforturile noastre de a ne izola si de a ne proteja ne determina sa ii consideram pe cei care nu sunt ca noi “outsideri”, iar in mod inconstient ne putem raporta la ei in mod agresiv.
Astfel, ajungem sa ne asumam ca “lumea este un loc primejdios si ca nu putem avea incredere unii in ceilalti”. In mod neintentionat, cream un motiv care ii permite fricii sa se instaleze.
2. Deschiderea fata de ceilalti
O intamplare revelatoare: “Era pentru prima oara cand vizitam New York-ul si trebuie sa recunosc ca plecasem de la bun inceput cu o serie de prejudecati, printre care faptul ca new york-ezii sunt reci si inchisi. Intr-una din zile, nici nu am iesit bine dintr-un restaurant cu familia mea ca un om striga si alerga cu disperare spre noi. Instinctul meu de protectie a reactionat imediat si eram pregatit sa ma bat cu aceasta persoana care era pe punctul de a-mi ataca familia. Insa toata aceasta avalansa emotionala s-a risipit in momentul in care omul mi-a intins cartea de credit pe care sotia mea o uitase la restaurant. Brusc, interactionam cu un om prietenos si saritor din New York.
In acel moment, am constientizat ca multe dintre lucrurile negative care mi-au fost spuse despre new york-ezi au venit din partea unor persoane care nu au fost niciodata in New York.”
In acest caz, poate ca unul dintre acele aspecte pe care parintii uita sa le mentioneze este ca lumea poate fi un loc primitor si ca ar trebui sa tragem concluzii din propriile experiente.
3. Am fost martor…
Poate ca undeva exista o tendinta neinteleasa de a ne orienta catre aspectele neplacute ale vietii si de a incerca sa-i convingem si pe ceilalti sa le integreze in propriul sistem de valori. Poate ca am fost martorii suferintei, insa adesea uitam ca am fost martorii limitelor si transformarii ei. Poate ca am fost martorii piederii de sine, insa in acelasi timp am fost martorii puterii transformatoare a sperantei.
Ba mai mult, poate ca am fost martorii persoanelor care au decis sa nu mai evite suferinta, ci sa o poarte cu ei peste tot in lume, aratand de fapt curajul de care sunt capabili.
In momentul in care ne vom raporta astfel la durerea noastra, nu vor mai exista triburi sau grupuri. Nu vor mai exista outsideri.
!!! Vor fi doar oameni !!!
Asadar, dragi parinti, poate ca nu stiti cat de grandios este rolul care v-a fost dat.
Poate ca nu constientizati ca, copiii vor imprumuta din cand in cand lentilele voastre pentru a privi lumea in care traiesc.
Felul in care voi vedeti viata poate fi felul in care si copii o vor vedea mai tarziu.
Copiii nu trebuiesc mintiti ca roz este singura culoare in care isi pot privi experientele. Poate ar fi mai bine sa stie ca dupa o perioada gri va apre si un curcubeu care va sterge grijile.
Poate ar fi bina ca, copiii sa stie ca lumea aceasta este un loc care poate fi schimbat prin curatenia sufletelor lor si ca este perfect in regula sa se simta in siguranta si sa inceapa sa ofere la randul lor increderea de care ceilalti au nevoie.
Deci, stimati parinti, constientizati va rog rolul grandios care v-a fost dat…
Comments
Post a Comment