09 February 2014

Este angajatul un sclav?

DA! Categoric DA!
Sa lamurim ceva. Nu am nicio problema cu oamenii care sunt angajati si lucreaza la patron sau stat. Si eu am fost angajat. Am o problema cu cei care sunt atat de indobitociti incat cred ca un job este scopul suprem in viata. Un job este ca si o ucenicie. Te pregateste pentru ca tu sa devii un adevarat profesionist si un om plin de valoare. Si mai iti dai si niste bani ca sa poti sa traiesti si sa functionezi normal in aceasta perioada de invatare.

Sa ai un job, sa traiesti din salariu de la o luna la alta si sa iti permiti un concediu pe an nu este o viata cu care sa te mandresti. Este supravietuire. Ai putea la fel de bine sa te duci in padure, sa culegi mure si sa vanezi fazani cu arcul. Cel putin ai avea mai mult timp liber ca acum.
Problema e ca la fel ca si in orice alt domeniu, fie ca e vorba sa sanatate, iubire sau altceva, cand faci pentru suficient de mult timp lucrul gresit, ti-o iei in boticul tau dulce care isi repeta scuze la infinit.
Daca nu ne adresam unei probleme inainte ca ea sa ne faca viata un iad, aceasta problema va sfarsi prin a ne face viata un iad. Logica elementara.

Daca tu crezi ca zona de confort are rezervat ceva bun pentru tine, te asteapta o soarta dura. Ti-o vei lua in freza. Mananca trei shaorma pe zi si vei deveni obez. Bate-ti joc de pertenerul de viata si ramai singur. Ramai angajat…. completeaza tu spatiile.

Deci, de ce cred ca un om angajat este condamnat sa fie sclav. Iata argumentele mele:

1. Face credite si depinde de job ca sa le plateasca, ceea ce il face santajabil si ii poate rapi orice urma de demnitate, il poate transforma in pres de sters pe jos din cauza fricii lui permanente de a nu ramane fara amaratul ala de job
2. Schimbarea e mai greu de facut fata de cineva care nu este legat de conditionari cum ar fi creditele sau un job. Oamenilor le este foarte greu sa iasa din zona de confort pana cand nu ii scoate viata de acolo prin boala, suferinta si lipsuri.
3. Timpul si energia nu-i permit sa isi dezvolte abilitatile necesare pentru a iesi din acest mediu pentru ca el isi vinde timpul si energia pentru un pumn de bani.
4. Banii pe care ii face , matematic vorbind, nu ii ajung pentru nicio realizare notabila in aceasta viata. De aceea, visul corporatistului si a angajatului este casa/masina/familie pentru ca nici nu concepe ca ar exista mai mult. MCa de exemplu munca de pe laptop de pe o plaja, la orice ora ar vrea el pentru tot restul vietii.

5. Cea mai mare problema a angajatului/corporatistului este ca isi sapa singur groapa fara sa fie constient de asta. Apoi se minte ca asa e firesc si normal, sa traiesti in groapa.

Eu sunt de acord sa fii angajat. Dar cred ca fiecare om ar trebui sa priveasca perioada petrecuta ca angajat ca si o ucenicie, in care castiga banii necesari traiului dar si invata foarte multe lucruri care il vor ajuta sa aiba succes adevarat in viata.

In realitate singura motivatie sanatoasa e cea interna care vine din 4 factori:
- Sa lucrezi la CE vrei tu ( ce te pasioneaza),
- CAND vrei tu ( alegi timpul)
- CUM vrei tu ( alegi tehnica, tehnologia)
- CU CINE vrei tu.

Angajatul sau mediul corporate face exact invers. Lucrezi la ce vor ei, cand vor ei, cum vor ei si cu cine vor ei. Ai iluzia alegerii pentru ca poti sa alegi intre mazare si fasole dar uiti ca meniul e servit in puscarie. Iar descoperirea vocatiei, al carei avocat sunt, iti ofera toti cei 4 factori ai motivatiei interne.

Cred ca am intrat deja intr o noua era. Era oamenilor – firma, a liber profesionistilor si a antreprenorilor. Si cred ca atunci cand multinationalele trec la restructurari si inlocuiesc oamenii cu altii, sau dau faliment, acei oameni vor fi nevoiti sa o ia de la zero pentru ca nimeni nu le-a zis ca pot incepe mai din timp sa isi construiasca viata visata.

Cine nu incepe de pe acum, va ramane in urma. De aceea imi strig mesajul despre neajunsurile vietii de simplu angajat care nu actioneaza pentru un viitor financiar mai bun. Nu judec omul angajat pentru ce e acum ci pentru ceea ce risca sa nu devina in viitor: UN OM LIBER.

No comments:

Post a Comment