17 October 2013

Epoca dependenţelor

Trăim într-o epocă nebună a dependenţelor. Acolo unde nu există una, ea va fi creată. Acolo unde există una, va fi întărită. Trăim vremuri care au fost confiscate de specialişti, tehnocraţi şi experţi de toate felurile. Atât de "confiscate" încât oamenii obişnuiţi, (plătitorii de taxe, acei arătaţi cu degetul că nu înţeleg niciodată marele bine care li se pregăteşte de conducători) nu mai pot pricepe avalanşa de cifre, sume şi rapoarte care li se prezintă. Dar oricâţi experţi s-ar inventa, oricâte ştiinţe, strategii şi strategi ar fi invocate, rămâne un fapt simplu , evident şi observabil cu ochiul liber: Dependenţa! Dependenţa de petrol, de energie, de alimente, de sistemul de pensii de stat, dependenţa de ţigări, alcool, sistem de sănătate.

Şi... Mare Atenţie : Când spun dependenţa de sistemul de sănătate, nu mă refer la sănătate ca nevoie evidentă a populaţiei ci de acea dependenţă de sistemul de sănătate, adică schema jmechereşte construită prin care nu poţi face nimic pe un anumit palier dacă nu ai hârtiile corespunzătoare. Ca să obţii hârtiile trebuie să te faci frate cu sistemul, iar fiind frate cu sistemul nu mai poţi să-l araţi cu degetul, pentru că şi tu eşti în aceiasi oală cu el. Şi mai repede decât ai putea să-ţi dai seama eşti dependent de sistem nu de sănătatea în sine, care pare să scape mereu neobservată din această schemă.

Şi acest sistem al dependenţelor are o schemă foarte simplă. Atât de simplă dar atât de ascunsă de experţii şi strategii vremii. Schema este ca fiecare resursă să fie preluată din altă parte a globului. Fiind adusă din altă parte, se blochează dezvoltarea locală pe segmentul în cauză. Dacă 90% din alimentele unui oraş cu 50.000 de locuitori vin zilnic cu tirurile din toate colţurile lumii, avem deja o dependenţă de alimente. Dacă mâine acest lanţ s-ar opri, rezultatul ar fi un oraş supus înfometării. Dacă mâine s-ar opri exploatările de petrol, o mare parte a lumii ar muri literalmente de foame. Pentru simplul motiv că nici o aglomerare urbană nu are în vecinătatea sa o comunitate rurală capabilă să o susţină cu hrană. Este dependentă de tirurile care vin mereu. Din acest motiv prieteni, vă spun că jocul nu se va opri. E simplu! Dacă oprim orice din acest lanţ se va muri de foame! Trebuie ca în jurul fiecărui oraş să existe o zonă care-l poate susţine alimentar. Aceea este independenţa. Fiecare oraş trebuie să aibe în exploatare sursa sa proprie de energie, fie ea solară, eoliană, hidro sau combinată. Aceea este independenţă.

Avem situaţii halucinante, pe care pur şi simplu nu le conştientizăm. Trăim în vremuri în care tehnologia ne permite independenţa de energia electrică, independenţa de energia termică şi continuăm să plătim sume aberante unor terţi care fac parte dintr-un sistem care nu este local, şi care au puterea oricând de a închide butonul. Ştiţi ce înseamnă să ai pe mână un buton care acţionează gazle, sau curentul ? Înseamnă dependenţă, de preţuri impuse, înseamnă şantaj, înseamnă monopol. Nu înţeleg de ce nu există deja pe fiecare casă un panou solar pentru energie termică şi unul fotovoltaic. Nu înţeleg de ce primăriile mici nu au propriile sisteme de energie electrică pentru alimentarea locală. Adică înţeleg... ca să fim dependenţi.

Spuneţi că tehnologia solară fotovoltaică este scumpă? Verificaţi ce costuri uriaşe presupune un sistem energetic naţional, sistemul de stâlpi, transformatoare şi fire pentru transportul energiei în toate satele şi cătunele. Ce dependenţă de industria extractivă se naşte prin cererea imensă de aluminiu şi cupru pentru infrastructură. Toate acestea le plătim. Doar că ciudat, nu ne dăm seama. Noi credem că plătim doar ceea ce este scris pe o factură. Nu ne dăm seama că le plătim şi prin salariile infim de mici, prin creditele care se iau în numele ţării şi care cresc mereu, prin contaminarea mediului şi prin corupţia care o propagă mereu acest sistem construit pe dependenţe.

Există o schemă: cauţi o resursă, construieşti o schemă la nivel naţional, o produci în altă parte cu salarii minime şi invadezi piaţa. Cu timp, răbdare şi câteva legi cumpărate, în câţiva ani obţii o piaţă dependentă de sistemul tău. Apoi lucrurile funcţionează "ca unse". Trebuie doar să te asiguri prin noi legi, că nimeni nu va putea să facă vreo breşă în sistemul tău.

Vă dau o temă de reflecţie: nu înţelegeţi cifrele din bugetul naţional, poate nu pricepeţi schemele care vi le prezintă ministerul agriculturii, dar nu aveţi nevoie de toate aceste cunoştinţe. Gândiţi-vă doar dacă oraşul in care locuiţi poate fi susţinut alimentar de satele din jur. Dacă în caz de shut-down al sistemului de transport/extractiv/financiar orasul în care trăiţi ar supravieţui. Despre asta e vorba. Toate cifrele sunt praf în ochi. Ni s-a ţesut o plasă ca să fim dependenţi de sistemul care ni se flutură prin faţa nasului ca fiind unicul, cel mai bun, iar noi nu avem capacitatea să îl înţelegem.

Tot o dependenţă artificială este şi sistemul făcut "să ne protejeze pe noi de noi înşine" . Acest concept iluzoriu de "linişte publică" care trebuie păstrată cu orice preţ, inclusiv cu preţul vieţii unora dintre cei "protejaţi". Este de-a dreptul hilar câtă tulburare se provoacă când forţele forţează "păstrarea acestei linişti publice" . S-a ajuns la situaţia penibilă în care Jandarmeria împrăştie oamenii de pe carosabil pe motiv că e interzis să blochezi traficul, după care au blocat ei înşişi intrarile în localitate.Referitor la protestele din Pungeşti mi se pare interesantă situaţia în care sătenii sunt pe câmp încercând să oprească accesul utilajelor Chevron iar jandarmii încearcă să-i disperseze. Toate astea se petrec pe un câmp format din pământuri aflate în proprietăţi private. Nu era nici un teren public acolo, nici o stradă, nici o instituţie, nimic public. Ce ordine publică apărau ei? Sunt curios ce obiectiv public a apărat Jandarmeria în mijlocul câmpului? Sistemul greşeşte din ce în ce mai des şi mai grosolan. Obişnuit să intre mereu cu cizmele în orice ogradă, a încetat să mai mimeze orice act de democraţie cât de mic.

No comments:

Post a Comment