Numărul lor contra numărului nostru.

Chiar dacă televizorul ca unealtă a propagandei exista de mult timp, el a devenit in ultimii 40 de ani o unealta indispensabila unei propagande bine facute. De ceva timp insa exista o tendinta de critică a acestui instrument, mai ales de când cu mişcarea de susţinere a Roşiei Montane.

Tot mai multe persoane nu mai folosesc televizorul, dar cu ocazia acestor evenimente au dorit să vadă cum se reflectă mişcarea lor de solidaritate "pe sticlă". Lăsând la o parte faptul că aceste ştiri au fost lăsate mai la urmă, şi faptul că au fost acoperite de ştirile nesemnificative la nivel naţional, diferenţa mare dintre numărul de participanţi raportat de televiziuni şi numărul perceput de cei care au fost ecfectiv în stradă la acele demonstraţii a iritat enorm. În sensul că numărul real a fost minimizat în media.

Pentru un om care se manifestă în stradă, care doreşte să-şi facă auzită rana, această minimizare voită este însăşi anularea sa ca individ. A participa la un miting, aţi exprima în public dezacordul faţă de o lege sau de propriul tău guvern este însăşi esenţa democraţiei! Este singurul semnal cu-adevărat valoros, este semnalul că cei ce ne servesc, blidarii, se îndepărtează de sarcinile care le livrează stăpânii, adică poporul suveran, cum încearcă să ne sugereze constituţia că suntem. A anula, a omite, a minimiza acest semnal înseamnă a anula acei indivizi care au ieşit în stradă. Înseamnă a le nega existenţa. Acesta este deja joc dublu! Ignorarea stăpânului tău înseamnă răzvrătire!  

Dar să vedem pentru cine contează acel număr minimizat de televiziuni... De ce ar vrea blidarii noştri să se ştie că suntem mai puţini în stradă? Pentru că se tem de numărul real. Astfel, verificaţi ce cifre s-au vehiculat la televizor, şi cu puţină aritmetică veţi afla o informaţie foarte preţioasă: care este numarul de care ei NU se tem!

Pentru că numărul raportat a fost ales de ei să le fie confortabil. Deci de-acum înainte ştim exact câţi trebuie să fim ca să se teamă de stăpâni. Pe cei care am fost în stradă nu ne interesează ce număr au raportat ei, ci numărul de care ei se tem. Şi ăsta îl ştim: este numărul real a celor care ne-am manifestat public. Ceea ce deranjează aici este senzaţia (falsă spun eu) că dacă numerele ar fi prezentate real la televizor, ar ieşi mai mulţi să se manifeste în public. Eu spun că pentru acei care stau acasă şi se uită la televizor nu contează ce cifră li se serveşte. Iar pentru cei care se manifestă public, acei care se uită la televizor nu contează.

Motivele care scot un OM din casă să se manifeste public trebuie să fie altele decât ceea ce se difuzează la televizor! Dacă motivele reale nu l-au impresionat şi nu l-au determinat să se manifeste, atunci televizorul nu poate decât să creeze o falsă determinare, o păcăleală, o iluzie. 

Eu cred că televizorul este o unealtă depăşită. Au trecut aproape o sută de ani de la inventarea sa. În plus, în zilele noastra se cer instrumentele interactive. La calculator, pe internet, pe mobile tu eşti cel care alege informaţia, poţi comenta dacă eşti sau nu de-acord cu ce se discută. Astfel apare o interacţiune, dacă ai ceva de spus, poţi dialoga cu cei care scriu.

Vorba aia "vorbeşti singur ca televizorul" arată foarte bine ce vreau să spun: televizorul este o unealtă lipsită de interactivitate. Aceasta este şi cheia manipulării! Un singur argument dacă este greşit, toate discuţiile care le construiesc pe acel argument pot fi foarte corecte şi asta te face să validezi informaţia pe care o primeşti, pentru că tu nu poţi combate acel singur punct greşit. Dacă ai face-o poate toată discuţia ar lua o altă turnură. Dar nu poţi. Poţi doar să te uiţi sau să pleci.  Nu spun că internetul este o sursă credibilă de informare. Nu există aşa ceva! Nu există nimic care să prezinte obiectiv un adevăr, o stare. Dar poţi căuta TU ce te interesează şi consultând mai multe surse îţi vei forma părerea TA! Nu ai nevoie de formatori de opinie! Te-ai gândit vreodată că ai putea să-ţi formezi singur părerea?

Televizorul este o unealtă perimată, depăşită de timp, care funcţionează UNILATERAL, adică informaţia vine dintr-un singur sens şi nu poţi opri pe cel ce vorbeşte dacă o ia pe arătură. El a fost înfinţat în Marea Britanie în 1936 dar poate fi desfinţat în România în 2013 !

Televiziunile există pentru că au privitori, nu din publicitate. Ideea aceasta că ele trăiesc din publicitate este o pistă falsă care ne adoarme ca să înghiţim mai uşor găluşca spoturilor băgate pe gât. O televiziune dacă nu ar avea privitori ar muri indiferent de contractele de publicitate pe care le-ar avea. Ar fi suficient să nu mai privim la televizor două luni şi cred că multe s-ar schimba în ţară!