07 July 2013

Logica Vietii pe cararile Mortii

Cuprins intre cele doua ipostaze ale sale, divina si demonica, omul isi traieste libertatea si responsabilitatea in functie de alegerile facute, caci toti avem puterea sa zicem DA cand vrem si NU, la fel. Atunci cand omul alege prost, intreaga fiinta colectiva a naturii se strica, pentru ca ne-a fost daruit harul sa sfintim locul, sau dimpotriva sa-l spurcam. Secolul XX a fost inchinat suferintei si mortii, poate de aceea Malraux a spus despre cel in care traim acum, ca va fi religios sau nu va fi deloc.
Mortile provocate de om in secolul ce tocmai a trecut sunt estimte la aproximativ 110 milioane de indivizi. Putem spune ca cea mai rentabila industrie a sfarsitului de mileniu au fost fabricile mortii. 20 de milioane au murit in Primul Razboi Mondial, 35 de milioane in al Doilea Razboi Mondial. Aproximativ 60 de milioane de oameni au murit din cauza privatiunilor si mai ales a lipsei de apa, hrana, adapost si imbracaminte.

In cartea The Twentieth-Century Book of Death, Gil Eliot a publicat niste statistici macabre. Din cauza privatiunilor din mari comunitati (provincii, orase), au murit in secolul trecut, 16 milioane, in lagarele de munca si de concentrare (Rusia, Germania, Japonia, Cambogia, Vietnam, etc) , 20 de milioane si in conditii de foamete, asediu si razboi, alte 24 de milioane de oameni.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, peste 20 de milioane dintre fratii si surorile noastre au fost omorati in peste 150 de razboaie purtate in Africa, Asia, Europa si America Latina, majoritatea fiind civili. Tarile dezvoltate si industrializate produc anual armament in valoare de 35 de miliarde de dolari, pe care il vand in lumea a treia si tarilor in curs de dezvoltare.

Aceaste sunt doar cateva date sinistre despre incapacitatea omului de a celebra viata si de a intelege minunea conceptului de Unitate in Diversitate. Sper din tot sufletul, pentru generatiile viitoare ca cei care au puterea de decizie sa inteleaga ca apartinem cu totii unei singure familii, numita Umanitate.

No comments:

Post a Comment