Ideea unui procuror pan-european a declanșat o reacție vehementă de respingere în Marea Britanie. Restul Uniunii era ocupat cu planurile de vacanță, fără a mai lua în calcul sictirul de weekend. Nu ne cedăm suveranitatea către Bruxelles, au țipat englezii, ceea ce este și normal: după ce ai ajuns al 51-lea stat american, nu mai arunci cu suveranitatea în stânga și-n dreapta.
Pentru ceilalți europeni, cred că proiectul este un prim pas spre normalitate. Găselnița cu suveranitatea a mers cât a mers, dar acum mai mult încurcă. În Evul Mediu, suveranitatea asta avea un nume, un trup și, pe cap, coroană. Pe 14 iulie 1789, am aflat că suveran este poporul. Cu cât mai mare și mai tare, cu atât mai suveran. Cel mai suveran pare a fi, în zilele noastre, poporul american. Are armată, ambasadori, o singură capitală federală, un procuror general, un singur șef de stat. Desigur, a fost dureros pentru Delaware, primul stat care a ratificat Constituția SUA, să renunțe la suveranitate. Dar, uite că ăia 800.000 de locuitori care trăiesc astăzi pe teritoriul delawarez, egal ca suprafață cu județul Alba, nu suferă că fac parte dintr-o uniune cu capitala Washington, în loc să fie suverani la ei în Denver-gară.
Până una-alta, Uniunea Europeană n-a reușit decât să impună țărilor suverane din componență folosirea becurilor cu halogen și interzicerea țigărilor mentolate. De apărat, nu se poate apăra singură, pentru mari proiecte de investiții, așteaptă chinezii.
Întrebarea lui Kissinger, fostul secretar de stat al SUA, e și astăzi fără răspuns: Când vreau să vorbesc cu Europa, pe cine sun?
P.S. Cât privește românii, suveranitatea pe jumătate, din prezent, e mai rea decât pierderea totală a suveranității, într-o viitoare federație. Păi, într-o federație, capitala nu are doar drepturi, ci și obligații. Ți-o impune Bruxelles-ul un guvernator, ca în 2012, dar îl mai și schimbă, dacă o ia razna. Nici procurorul pan-european nu ne-ar strica. Dacă ești supărat, astăzi, că sunt ridicați elevii din examen cu duba, poți doar să te plângi la CSM. Însă, Hăineală, s-a văzut, îl anchetează pe premier, nu pe procuror! La CEDO, unde ne-am plâns de judecători, s-a mai făcut, uneori, dreptate!
Astăzi, ne călăresc Merkel și Reding, pe baza voturilor primite la ele în țară. În Uniunea Europeană, cetățenii din Germania și Luxemburg sunt mai suverani decât cetățenii din România.
Dacă am fi într-o federație, alegerea lui Barroso s-ar face și cu voturile de la București, așa cum alegerea lui Obama s-a făcut cu voturile din Ohio. Astfel, șeful Comisiei Europene nu și-ar mai permite să dea 11 porunci românilor, ci i-ar porunci guvernatorului. La fel ca polițiștii, la miting, dar cu mai mult succes, fiindcă, nu-i așa, am renunțat la suveranitate, în favoarea Bruxelles-ului.
Comments
Post a Comment