“Alege-ti o ocupatie pe care sa o iubesti si nu vei mai fi nevoit sa muncesti o singura zi din viata ta!” ~ Confucius
In momentele in care scriu randurile astea vin dupa o saptamana intreaga petrecuta la Vama Veche, unde am fost invitat ca trainer la un eveniment al unui prieten. A doua noapte am petrecut-o intr-un pub de folk, unde o formatie de doi tineri a cantat intr-o combinatie faina de chitara cu mandolina. Cand au intrat pe scena a fost un moment amuzant, pentru ca au fost prezentati drept formatia “Poze fara sunet”, ei numindu-se “cu sunet”.
Cei doi, un el si o ea, au fost surprinzator de buni, dincolo de numeroasele sincope avute pe parcursul celor 5-6 melodii cantate. Ce m-a impresionat insa a fost sufletul investit in reprezentatia lor. In fata le stateau cateva zeci de vamaioti cu berile in fata, multi dintre ei prea ametiti ca sa aprecieze ceea ce aveau in fata. Intr-un moment in care o masa intreaga a hotarat sa plece, ea, cea cu mandolina, a avut o reactie usor amuzanta, pe sfert serioasa, cand a spus in microfon in mijlocul melodiei: “Va rog, nu plecati!”
Si in momentul ala am vazut orele lucrate de cei doi, criticile venite din partea celor apropiati, banii insuficienti si pasiunea din spatele a ceea ce faceau. Toate astea in numele unui vis.
“Noi nu facem filme pentru bani, noi facem bani ca sa putem face filme.”
Walt Disney
Vazandu-i pe cei doi, am avut “flashbackuri” cu multe situatii ale mele, personal, sau ale cursantilor mei. Este atat de simplu sa ii dai cuiva un sfat venit din adancul zonei tale de confort si sa ii spui, aparent gandindu-te la binele lui: “Nu iti da inca demisia!”. Viata nu poate fi risipita! Traim intr-un secol in care, multumim lui Dumnezeu, daca ne urmarim visul si muncim pentru el, NU O SA MURIM DE FOAME. In cel mai rau caz nu o sa avem bani si o sa avem parte de un stil de viata “modest”.
La un moment dat un cunoscut de-al meu m-a chemat la o cafea, pentru ca avea nevoie de un sfat. L-am ascultat, era eterna dorinta de a porni o afacere, o dorinta legitima, pana la urma. I-am spus parerea mea, ferindu-ma sa ii dau sfaturi care sa ii bulverseze viata. Adevarul este ca exact pe ceea ce voia sa faca aveam un plan foarte amanuntit cu pasii necesari. Toate piesele erau acolo!
Insa in scurt timp mi-am dat seama ca el nu venise sa afle cum sa actioneze:
“De fapt stii care e problema? Inca sunt tanar… si vreau sa ma si distrez, vreau sa si muncesc. Mi-e teama ca o sa ma afund prea tare in munca si ca nu o sa mai am viata personala!”
Bineinteles ca in spate se afla teama de esec. Bineinteles ca ar da “viata pe care o are” la schimb pe “reusita antreprenoriala”, daca cineva i-ar garanta ca va reusi. In schimb imaginea cu el muncind de multe ori peste 10 ore pe zi si, poate, degeaba, il paraliza la nivel de actiune.
Eu sunt o persoana dedicata. Imi place ceea ce fac. Am o viata relativ disciplinata, sunt mereu in miscare iar ceea ce fac s-a transformt, incet, dar sigur, in stilul meu de viata. Cei care deja sunt in miscare si ei, ii vad cum absorb de la mine parti din mentalitatea pe care o am, asa cum si eu “fur” de la mentorii mei tot ce pot. Insa cei care nu sunt in miscare, cei care nu muncesc, exact ei ma intreaba panicati:
“Nu ti se pare ca muncesti cam mult?”
“Dar tu cand te mai distrezi?”
“Cand a fost ultima oara cand ti-ai luat concediu?”
Amuzant, daca stai sa te gandesti. Cei care nu muncesc pentru visul lor vor sa isi dovedeasca faptul ca decizia lor este una corecta. Si apoi imping in fata scuza cu “munca”.
M-au intrebat multi daca eu muncesc si weekendurile sau sarbatorile. De multe ori le raspund ca nu, insa spun asta doar ca sa nu se panicheze iremediabil. Ceea ce iti spun insa acum, ti-o spun cu mana pe inima: cand vine vorba de ceea ce vrei sa faci, munca nu mai este munca, este distractie. Si, in cazul asta, DA, si weekendurile stau cu laptopul in fata, cateodata chiar si de sarbatori. Pentru ca am o viziune, imi place ceea ce fac si ma simt implinit.
Cei care muncesc sunt cei care fac asta pentru bani. Cei care fac asta pentru o viziune a lor, pentru un vis, nu muncesc deloc. Se distreaza.
Cateva principii pe care le-am descoperit in timp despre munca:
1 – Daca ceea ce faci, faci pentru bani, atunci ea se numeste munca; Daca o faci pentru ca iti place, ea se numeste distractie (si banii nu vor intarzia sa apara).
2 – Oamenii de succes muncesc mult. Obisnuieste-te cu ideea. Atata tot ca in perceptia lor ei se distreaza, iar in perceptia celorlalti ei muncesc.
3 – Important ca sa obtii intradevar rezultate bune este echilibrul intre viata personala / alimentatie / odihna si sport.
Viata personala inseamna timp petrecut alaturi de cei dragi si care te sustin (din pacate la inceput de drum putini te vor sustine 100%). Un moment autentic cu o persoana iubita iti da o energie fantastica. In acelasi timp oamenii de succes trag catre relatii de cuplu, pentru ca sunt constienti de valoarea pe care ti-o aduce un partener potrivit.
Alimentatia corecta si odihna iti vor da energie pe termen lung. Sportul este diferenta dintre lucruri “acceptabile” si “extraordinare” pe care le faci, pentru ca pofta de munca si “inteligenta” sunt date de oxigenarea corpului si a creierului. Asta este si motivul pentru care tinerii au o energie fantastica, desi de multe ori nu stiu ce sa faca cu ea.
4 – Din focusul pe detalii vin rezultatele, din capacitatea de a vedea ansamblul vine viziunea si evolutia. Una fara alta nu se poate.
5 – Din tine (singuratate/izolare) vine valoarea, din social vine plus valoarea. De asta este important sa te accepti si sa te intelegi cu adevarat. Cei mai multi oameni fug de ei insisi si se inconjoara cu alte persoane doar ca sa nu isi mai auda propriile nemultumiri. Este o sinucidere lenta.
6 – Actiunea este cea mai importanta si singura care iti asigura evolutia si o zona de confort marita. Cand iti dai seama ca ai stat prea mult timp pe loc, spune-ti “Este timpul sa ma misc.”. Miscarea te salveaza! Este important sa vrei mereu mai mult.
7 – Oamenii din jurul tau sunt cei care te ridica sau te trag in jos. Este datoria ta sa ii pastrezi pe cei care te ridica.
8 – Nevoia de acceptare este cea mai mare capcana in care poti sa cazi. Cu cat cauti mai mult acceptarea in cei din jurul tau, cu atat vei primi mai putina. Singura acceptare pe care ar trebui sa o cauti este cea din interiorul tau. Abia cand nu iti va mai pasa daca ceilalti te accepta sau nu, ceilalti te vor accepta neconditionat.
Realizez ca sunt multe piedici atunci cand vrei sa faci o schimbare majora in viata ta. Insa vreau sa iti spun un singur lucru: TOCMAI ASTA ESTE FAIN. Drumul pe care il parcurgi, revelatiile pe care le ai, prietenii pe care o sa ti-i faci pe drum, certurile, lipsurile peste care vei trece, succesul care va veni pe nesimtite.
(trainer Daniel Zarnescu)
In momentele in care scriu randurile astea vin dupa o saptamana intreaga petrecuta la Vama Veche, unde am fost invitat ca trainer la un eveniment al unui prieten. A doua noapte am petrecut-o intr-un pub de folk, unde o formatie de doi tineri a cantat intr-o combinatie faina de chitara cu mandolina. Cand au intrat pe scena a fost un moment amuzant, pentru ca au fost prezentati drept formatia “Poze fara sunet”, ei numindu-se “cu sunet”.
Cei doi, un el si o ea, au fost surprinzator de buni, dincolo de numeroasele sincope avute pe parcursul celor 5-6 melodii cantate. Ce m-a impresionat insa a fost sufletul investit in reprezentatia lor. In fata le stateau cateva zeci de vamaioti cu berile in fata, multi dintre ei prea ametiti ca sa aprecieze ceea ce aveau in fata. Intr-un moment in care o masa intreaga a hotarat sa plece, ea, cea cu mandolina, a avut o reactie usor amuzanta, pe sfert serioasa, cand a spus in microfon in mijlocul melodiei: “Va rog, nu plecati!”
Si in momentul ala am vazut orele lucrate de cei doi, criticile venite din partea celor apropiati, banii insuficienti si pasiunea din spatele a ceea ce faceau. Toate astea in numele unui vis.
“Noi nu facem filme pentru bani, noi facem bani ca sa putem face filme.”
Walt Disney
Vazandu-i pe cei doi, am avut “flashbackuri” cu multe situatii ale mele, personal, sau ale cursantilor mei. Este atat de simplu sa ii dai cuiva un sfat venit din adancul zonei tale de confort si sa ii spui, aparent gandindu-te la binele lui: “Nu iti da inca demisia!”. Viata nu poate fi risipita! Traim intr-un secol in care, multumim lui Dumnezeu, daca ne urmarim visul si muncim pentru el, NU O SA MURIM DE FOAME. In cel mai rau caz nu o sa avem bani si o sa avem parte de un stil de viata “modest”.
La un moment dat un cunoscut de-al meu m-a chemat la o cafea, pentru ca avea nevoie de un sfat. L-am ascultat, era eterna dorinta de a porni o afacere, o dorinta legitima, pana la urma. I-am spus parerea mea, ferindu-ma sa ii dau sfaturi care sa ii bulverseze viata. Adevarul este ca exact pe ceea ce voia sa faca aveam un plan foarte amanuntit cu pasii necesari. Toate piesele erau acolo!
Insa in scurt timp mi-am dat seama ca el nu venise sa afle cum sa actioneze:
“De fapt stii care e problema? Inca sunt tanar… si vreau sa ma si distrez, vreau sa si muncesc. Mi-e teama ca o sa ma afund prea tare in munca si ca nu o sa mai am viata personala!”
Bineinteles ca in spate se afla teama de esec. Bineinteles ca ar da “viata pe care o are” la schimb pe “reusita antreprenoriala”, daca cineva i-ar garanta ca va reusi. In schimb imaginea cu el muncind de multe ori peste 10 ore pe zi si, poate, degeaba, il paraliza la nivel de actiune.
Eu sunt o persoana dedicata. Imi place ceea ce fac. Am o viata relativ disciplinata, sunt mereu in miscare iar ceea ce fac s-a transformt, incet, dar sigur, in stilul meu de viata. Cei care deja sunt in miscare si ei, ii vad cum absorb de la mine parti din mentalitatea pe care o am, asa cum si eu “fur” de la mentorii mei tot ce pot. Insa cei care nu sunt in miscare, cei care nu muncesc, exact ei ma intreaba panicati:
“Nu ti se pare ca muncesti cam mult?”
“Dar tu cand te mai distrezi?”
“Cand a fost ultima oara cand ti-ai luat concediu?”
Amuzant, daca stai sa te gandesti. Cei care nu muncesc pentru visul lor vor sa isi dovedeasca faptul ca decizia lor este una corecta. Si apoi imping in fata scuza cu “munca”.
M-au intrebat multi daca eu muncesc si weekendurile sau sarbatorile. De multe ori le raspund ca nu, insa spun asta doar ca sa nu se panicheze iremediabil. Ceea ce iti spun insa acum, ti-o spun cu mana pe inima: cand vine vorba de ceea ce vrei sa faci, munca nu mai este munca, este distractie. Si, in cazul asta, DA, si weekendurile stau cu laptopul in fata, cateodata chiar si de sarbatori. Pentru ca am o viziune, imi place ceea ce fac si ma simt implinit.
Cei care muncesc sunt cei care fac asta pentru bani. Cei care fac asta pentru o viziune a lor, pentru un vis, nu muncesc deloc. Se distreaza.
Cateva principii pe care le-am descoperit in timp despre munca:
1 – Daca ceea ce faci, faci pentru bani, atunci ea se numeste munca; Daca o faci pentru ca iti place, ea se numeste distractie (si banii nu vor intarzia sa apara).
2 – Oamenii de succes muncesc mult. Obisnuieste-te cu ideea. Atata tot ca in perceptia lor ei se distreaza, iar in perceptia celorlalti ei muncesc.
3 – Important ca sa obtii intradevar rezultate bune este echilibrul intre viata personala / alimentatie / odihna si sport.
Viata personala inseamna timp petrecut alaturi de cei dragi si care te sustin (din pacate la inceput de drum putini te vor sustine 100%). Un moment autentic cu o persoana iubita iti da o energie fantastica. In acelasi timp oamenii de succes trag catre relatii de cuplu, pentru ca sunt constienti de valoarea pe care ti-o aduce un partener potrivit.
Alimentatia corecta si odihna iti vor da energie pe termen lung. Sportul este diferenta dintre lucruri “acceptabile” si “extraordinare” pe care le faci, pentru ca pofta de munca si “inteligenta” sunt date de oxigenarea corpului si a creierului. Asta este si motivul pentru care tinerii au o energie fantastica, desi de multe ori nu stiu ce sa faca cu ea.
4 – Din focusul pe detalii vin rezultatele, din capacitatea de a vedea ansamblul vine viziunea si evolutia. Una fara alta nu se poate.
5 – Din tine (singuratate/izolare) vine valoarea, din social vine plus valoarea. De asta este important sa te accepti si sa te intelegi cu adevarat. Cei mai multi oameni fug de ei insisi si se inconjoara cu alte persoane doar ca sa nu isi mai auda propriile nemultumiri. Este o sinucidere lenta.
6 – Actiunea este cea mai importanta si singura care iti asigura evolutia si o zona de confort marita. Cand iti dai seama ca ai stat prea mult timp pe loc, spune-ti “Este timpul sa ma misc.”. Miscarea te salveaza! Este important sa vrei mereu mai mult.
7 – Oamenii din jurul tau sunt cei care te ridica sau te trag in jos. Este datoria ta sa ii pastrezi pe cei care te ridica.
8 – Nevoia de acceptare este cea mai mare capcana in care poti sa cazi. Cu cat cauti mai mult acceptarea in cei din jurul tau, cu atat vei primi mai putina. Singura acceptare pe care ar trebui sa o cauti este cea din interiorul tau. Abia cand nu iti va mai pasa daca ceilalti te accepta sau nu, ceilalti te vor accepta neconditionat.
Realizez ca sunt multe piedici atunci cand vrei sa faci o schimbare majora in viata ta. Insa vreau sa iti spun un singur lucru: TOCMAI ASTA ESTE FAIN. Drumul pe care il parcurgi, revelatiile pe care le ai, prietenii pe care o sa ti-i faci pe drum, certurile, lipsurile peste care vei trece, succesul care va veni pe nesimtite.
(trainer Daniel Zarnescu)
Comments
Post a Comment