27 June 2013

Aforisme - Dostoievski

În fiecare om zace un călău... Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alţii.


Cel care merge călare nu-i bun tovarăş de drum pentru cel care umblă pe jos.

Se compară, uneori, cruzimea oamenilor cu cea a animalelor sălbatice; comparaţia este jignitoare pentru acestea din urmă.


Dacă vrei să învingi lumea toată, învinge-te pe tine însuţi.


Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ...


Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el.


Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul!


Iubirea este o comoară fără de preţ, cu care poţi dobândi o lume întreagă, care-ţi îngăduie să răscumperi nu numai păcatele tale, dar şi pe ale altora.


Acela care va şti să înveţe oamenii că toţi sunt buni, va desăvârşi universul, lumea.


Crima este protestul individului împotriva unei proaste orânduiri sociale.


Psihologia te ajută să ajungi la orice concluzie doreşti. Depinde numai de cel care o mânuieşte.


Purul adevăr este întotdeauna de necrezut.


A doua jumătate din viaţa omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate în prima jumătate.


Nimic nu e mai îngrozitor decât să trăieşti într-o lume străină de tine.


Râsul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când rade. Uneori e foarte greu să dibuieşti caracterul câte unui om, dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată râzând sincer şi brusc, şi atunci caracterul lui îţi apare ca lumina zilei.


Umorul este agerimea spiritului.


Cel mai inteligent dintre toţi, după părerea mea, este cel care, cel puţin o dată pe lună, se consideră imbecil.


Însă o anumită mărginire a minţii este, se pare, calitatea aproape necesară, dacă nu a oricărui om activ, atunci măcar a oricărei persoane pusă pe agoniseala serioasă de bani.


Isprava cea mai formidabilă a unui om este de a şti să se mulţumească în viaţă cu rolul de personaj secundar.


Taina existenţei umane constă nu în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.


Avem de asemenea şi o anume vocaţie a binelui, e drept, cam infantilă.


Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat.


Cel care are putere, care are mintea şi sufletul tare, acela domneşte peste ceilalţi! Cine cutează mult, acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă şi îi dispreţuieşte, acela ajunge la ei legiuitor şi cu cât cutează mai mult, cu atât e mai respectat. Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi mereu.


Nu ştiu cum se face, dar am constatat că cu cât urăsc mai mult indivizii luaţi în parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte...

No comments:

Post a Comment